Din păcate și pentru că nu m-am grăbit sau poate că m-am crezut singurul fan Mark Knopfler, biletele la concertul de la București din 25 aprilie 2013, adică fix a doua zi după ziua mea de naștere, s-au terminat. Nu-mi rămîne decît să mă bucur de muzica lui așa cum am făcut-o și pînă acum… de pe youtube sau din arhiva muzicală proprie. C’est la vie!
Dacă tot a venit weekend-ul, zic că n-ar strica să vă dau niște link-uri către ceva filme bunuțe pe care le-am văzut în ultima vreme.
1. o să încep cu un film marca Tarantino din 1993. True Romance – click AICI
2. o comedie franțuzească romantică cu Sophie Marceau; Un bonheur n’arrive jamais seul. Un film la care am rîs cu poftă. click AICI
3. și tot o comedie romantică cu drăguța de Meg Ryan – French kiss (1995) pe care-l puteți vedea dînd un click AICI
Acum vă pup și vă doresc să aveți un sfîrșit de săptămînă liniștit alături de cei dragi.
P.S. hai că mai e puțin și vine primăvara! nu vă pierdeți răbdarea! 
Nu vreau să mă repet, dar am s-o fac totuși. Pe 14 februarie 2001, în discoteca de la Casa Studenților din Iași, mi-am cunoscut soțul – așa că poa’ să fie și comercială și împrumutată sărbătoarea asta de Sfîntul Valentin, că noi tot o sărbătorim! bine, nu sărim într-un picior, dar nici n-o lăsăm să treacă neobservată. Și chiar de n-ar fi ziua în care ne-am cunoscut, eu zic că-i de sărbătorit. în definitiv ce-i rău în a-i mai spune o dată în plus partenerului de viață că-l iubești?! Am mai spus și anul trecut pe aici că mă scot din dispozitiv între ghilimele tradiționaliștii lui Pește care zic că noi avem Dragobete! hai, mă leși? că de Dragobete am auzit după ce-am auzit de Sfîntul Valentin – atunci o apărut brusc și ăsta!
În fine, am făcut introducerea asta cu scopul de-a mă lăuda! Am primit ieri o floricică și tare-mi place despre ea! ș-am beut și un vinuț roșu care-o mers de minune lîngă o fripturică de curcan! Îs toată numai un diminutiv, ați observat? Floricică, vinuț, fripturică!
Hai vă salutică și pupică pentru întreaga ziulică!
Ion Jinga – ambasadorul României în Marea Britanie! ascult și mă crucesc!
P.S. Și Antonescu vorbește îngrozitor de rău limba engleză, dar ăsta-l taie! Doamne apără și păzește! Amin!
Măi copchii, ce să vă mai zic eu că fac? dacă zic simplu: bine! e suficient? Observ c-am cam început să ies din hibernare. Parcă, parcă începe să miroase a primăvară… Una peste alta, ca niciodată, iarna asta care se pregătește timid să ne zică la revedere mi-a fost pe plac și-i mulțumesc c-a fost blîndă și că mi-a arătat că are și părți frumoase. Na, bine, uite cum bat cîmpii! Iaca de aia aleg eu să fac pauze de scris pe blog 
Hai mai bine să trîntesc un iutub c-o piesă care-mi place tare de tot!
În loc de încheiere, am să-l citez pe Paler care zicea așa:
“Nici nu aveţi idee cât de mult… Cât de mult lipseşte acest dram de ţăcăneală într-o lume pe cât de calculată pe atât de instabilă psihic. Avem nevoie de un model precum Quijote. Avem nevoie de o escapadă din monotonie. Avem nevoie să dansăm pe stradă ca în filme şi să râdem cât mai des. Iar dacă cineva se răscoală împotriva realităţii dumneavoastră, n-aveţi decât să-l citaţi pe Cervantes: Fiecare este cum l-a lăsat Dumnezeu, şi, adesea, şi mai rău.”
