aiureli.ro

Aseară, cu puțin înainte de orele douăștrei am ieșit cu toții afară, să simțim iarna, s-o mirosim – nu numai de la fereastră , așa cum facem mereu! Bașca, au cam pus stăpânire pe noi televizoarele, calculatoarele și internetul. degeaba negăm noi și susținem sus și tare că nu suntem dependenți de ele și că am putea trăi și fără! cine zice asta, minte! ce facem dimineața după ce ne spălăm și ne facem cafeaua? ne așezăm confortabil în fața calculatorului, ne citim mail-ul, presa, intrăm pe blogurile preferate etc. Internetul ăsta este drog curat! odată ce te-a prins cu greu mai scăpi din mrejele lui… Da-n fine, nu despre asta voiam a vă vorbi.

Cum spuneam, aseară îmbrăcați bine și cu poftă de viață, am dat năvală pe malul Bahluiului. Zăpadă pufoasă, necălcată până la noi de nimeni, geruleț, ninsoare deasă. Spre marea noastră satisfacție, am găsit și un sac de plastic – folosit pe post de sanie înaintea noastră de copiii la fel de bucuroși ca și noi, copii ce la ora aia făceau nani și visau la săniușul de-a doua zi Bineînțeles că l-am pus la treabă și ne-am dat și noi la vale de câteva ori … nu de câte ori am fi vrut, căci anevoioasă ne mai era urcarea! normal c-am alunecat de nu știu câte ori și normal că alunecam exact când eram aproape de vârful dealului Gipsy, în schimb, nu avea absolut nicio problemă, nici la urcat și nici la coborât și făcea toate drumurile odată cu noi, probabil în mintea lui se întreba: ce-o fi cu nebunii ăștia de tot urcă-coboară, urcă-coboară și se tăvălesc pe jos în neștire?! Era voios și el, îi plăcea jocul ăsta și, ce să zic? aproape că n-ar mai fi vrut să intre în casă tare-i mai place în zăpadă!

Una peste alta, așa o iarnă n-am mai avut din copilărie… așa erau iernile! fără coduri multicolore și avertizări. iarna era iarnă! Țin minte că ieșeam cu toții cu săniile afară și făceam trenulețe la trasul cărora ne înhămam cu toții, pe rând. și ne distram și toată lumea era a noastră! mai făceam câte-o pauză în casa scării, unde ne scuturam de zăpadă și ne puneam chipurile la uscat mănușile între elemenții de la calorifer – elemenți care de altfel erau doar dezmorțiți, ca apa de vară… că nu ne dădea Ceașcă căldură! plimbau apa aia dezmorțită prin calorifere doar ca să nu înghețe instalațiile. (Mda, vremuri pe care foarte mulți le regretă și după care jelesc). Acuma na, ce să zic, și eu regret vremurile alea, dar doar pentru că le asociez cu copilăria! și cine n-ar mai vrea acum să fie copil?

Tot de pe vremea când eram copil îmi aduc aminte c-o scoteam pe mama la plimbare cu sania! Da, eu o plimbam pe ea. Și ei tare îi mai plăcea…Nu pot să uit, de parcă ieri s-ar fi întâmplat, cum râdea în hohote cocoțată pe sanie, când eu prindeam viteză! Oboseam, abia suflam, dar trăgeam la sania aia cu un entuziasm și c-o dorință de-a se simți bine pe care doar un copil, în sinceritatea lui le poate înțelege. și face. cu mama lui.  Cred, adică sunt convinsă, că abia atunci, odată cu mine, a copilărit și ea

M-am întins destul la vorbă. Hai să vă arăt și niște fotografii, din păcate cam nereușite, că deh! ce poți cere de la o savonieră? se aburise obiectivul, era noapte, ningea etc șamd.
Am făcut și azi dimineață cu telefonul ceva pozișoare, nu prea multe, că-mi cam inghețaseră mânușițele în procesul creației.

Hai să vi le arăt! scuzați calitatea! lasă de dorit, știu

Cu punga la vale! în mișcare au ieșit fotografiile și mai neclare…

Cele ce urmează îs făcute azi dimineață:

Ne-am îmbrăcat bine! eu cu costumul de mers la ski și Gipsanu cu hanoracul!

Cam așa-i la noi, în dulcele târg al Ieșilor. Și acum ninge hotărât, des și viscolit! Și ÎMI PLACE!

Acum vă las, mă duc într-ale mele treburi, nu înainte de-a vă dori un uikend pe măsura așteptărilor voastre! pup iu!