We No Speak Americano ft. Cleary & Harding

3

Postat de Georgiana în MUZICHIE | 05-01-2015 la 12:47 pm

No Gravatar

O lecție de coregrafie și de memorie. mi-a plăcut mult! :D

P.S.

5

Postat de Georgiana în Aiureli în toată regula | 04-01-2015 la 2:16 pm

No Gravatar

Vai! cum de am uitat să mă laud? O dată la 3 ani îmi aduce Moș Crăciun încălțări. din piele, să mă țină, să nu care cumva să cer în fiecare an! :D Ete colea ce mi-a adus anul ăsta! aș vrea să dorm cu ei, dar nu mă lasă soțul, așa că i-am pus pe scăunele, să fie la nivelul ochilor, să-i văd dimineața când mă trezesc! :D

nu care cumva să ziceți că nu vă plac! :P

Și hai să vedeți si brăducul meu. cam urâțel mi-a ieșit anul ăsta :mrgreen: De ăsta puteți zice că nu vă place, că nu mă supăr! :D

ca să nu zic că nu am scris și azi pe blog

2

Postat de Georgiana în Fără categorie | 04-01-2015 la 2:02 pm

No Gravatar

Neața și-o cafea să taie greața! e-o expresie. în realitate, m-am trezit la 12 juma!  atât am putut să dorm și nici vorbă de greață. m-am trezit cu o stare de bine, după o seară petrecută cu prietenii noștri alături de niște ciorbiță de burtă, sărmăluțe cu smântână, vin fiert și pălincă. plus două filme de le-am revăzut și comentat împreună: The Intouchables și The tourist. am ajuns acasă la ora două noaptea. Mă gândeam în timp ce mă spălam pe dinți la ce o să scriu azi pe blog? ralitatea e că nu prea am ce vă zice, dar am zis că reîncep să scriu. Și scriu. :D

Nu am apucat să vă zic în postarea precedentă, dar la final de an am avut o mare bucurie. Un prieten de-al meu din copilărie care trăiește în Canada de 15 ani, a venit în vacanță, acasă. De Revelion i-am trimis un mesaj de la mulți ani și mai apoi, la scurt timp, am simțit că trebuie să-l sun. și am făcut-o. Bucuria i-a fost imensă! Era singur. Așa că l-am invitat la noi. și am trecut în noul an împreună. am povestit, ne-am întors în timp, am râs, am băut, a fost o noapte specială!

 

Voi cum ați petrecut de Revelion? E distractiv cum vorbesc eu singură pe aici! :D

 

 

 

Sorcova, vesela!

7

Postat de Georgiana în Fără categorie | 03-01-2015 la 5:03 pm

No Gravatar

Ura! După numai 3 încercări am reușit să intru pe blogu-mi propriu și personal! Salutare, prieteni!

Vorba cântecului ”a mai trecut un an din noi/a fost și soare, au fost și ploi” – cam așa și la mine. Anul ce tocmai a trecut, a fost un an tare greu, un an cu multe încercări și multe întâmplări, mai mult triste decât vesele, și, sincer aș fi preferat să nu mă fi reapucat de scris pe blog nici acum, decât să scriu ce urmează. Important este că am reușit să trec peste, deși unele răni știu că nu se vor vindeca niciodată.
Am să încerc să fac un rezumat pentru că (vă aduceți aminte?) nu-mi place să mă plâng și nici nu vreau să mă lungesc foarte tare. Așadar, pe 17 ianuarie, după o intervenție chirurgicală banală (de scos niște pietre de la colecist), tatăl meu m-a părăsit. s-a dus în lumea celor drepți. nu i-au administrat anticoagulante după operație, a făcut niscaiva cheaguri de sânge, cheagurile (cheagul, habar nu am! o fi fost unul sau mai multe) o ajuns pe la plâmâni și pe la inimă și uite așa a făcut tatăl meu stop cardio-respirator. și atât a fost. peste două săptămâni îi fac pomenirea de 1 an. Dumnezeu să-l ierte. O durere mai mare decât pierderea tatălui meu nu am mai trăit. nu e zi să nu mă gândesc la el. nu-l pot uita, nu-mi trece nicicum supărarea și îs convinsă că nici nu-mi va trece vreodată.
Cu 3 zile înainte ca tata să fie operat, i s-o făcut rău maică-mii – fibrilație atrială. internare în spital, emoții, drumuri între două spitale, agitație, nebunie, vă dați seama. Și asta nu e tot. Cu o zi înainte să ”plece” tatăl meu, soțul mi-a fost diagnosticat cu o boală autoimună despre care nu o să vă zic prea multe, nici nu aș avea ce, că nici doctorii nu au habar ce anume provoacă bolile astea autoimune și nici cum se tratează. se bâjbâie. (așteptăm cercetătorii britanici, poate vin ei cu vreo soluție). Cert este că trebuie să trăiască sănătos de acum încolo, ceva medicație de permanență, fără stress (clișeu, da), odihnă multă, mâncare sănătoasă etc șamd.
Gata! hai să trec și la alea bune și frumoase. Pentru că am învățat că viața e atât de fragilă și că atârnă de un fir de ață, am decis să nu mai las nici o secundă netrăită cu toată ființa mea. Așa că, am punctat două bucăți obiective turistice: Veneția și Londra. La Veneția mai fusesem cu buna mea prietenă Șilavarăcald (căreia îi mulțumesc și acum pentru acele minunate și de neuitat clipe), dar pentru că mi-a plăcut tare de tot atunci, mi-am promis că voi vedea Veneția și cu iubitul meu soț. și s-a întâmplat. mi s-a confirmat încă o dată vorba aia: să ai mare grijă ce-ți dorești, că ți se întâmplă! Am petrecut 3 zile de vis acolo și nu cu bani mulți. am prins pe internet o super ofertă de bilet de avion dus-întors, am închiriat cu alți 5 prieteni un apartament în centrul Veneției și uite așa ne-am simțit și foarte bine și cu bani puțini. La Londra am făcut exact la fel. Londra! Londra mi-a plăcut într-un așa hal, că și mâine m-aș muta acolo! :D  o imensitate de oraș (1579 km² și 8 milioane de locuitori), parcuri kilometrice, curate, îngrijite, străzile la fel, clădirile, stațiile de metrou, capacele de canal, scările, toate îți dau impresia de solid, de lucru  făcut să țină 10 vieți de acum încolo. Occident curat. am mai văzut orașe europene dar ca Londra, niciunul. V-am zis, m-a marcat mai mult decât pozitiv și dacă vi se oferă vreodată șansa de a merge acolo, n-o ratați, că nu știți ce pierdeți.
Întorși de la Londra, de nici două săptămâni, am dat o fugă și la mare. de data asta la Marea Neagră, Costinești. am mers cu prieteni dragi și cam asta a făcut ca vacanța la mare să fie totuși una reușită. în rest, țigăneală, mârlăneală, manele, cocalari. mizerie, pe scurt, prefer oricând litoralul bulgăresc și promit să nu mai calc niciodată pe litrolaul românesc.
Gipsy. e cam bătrân, i-o apărut un carcinom în laterala dreaptă a botului (care crește în dimensiuni, din păcate), l-aș opera, da-i cam grăsuț și mi-e frică că nu suportă o altă anestezie generală și, în plus, are de câteva luni bune și o tuse – tuse care în urma unui consult cardiologic, s-a dovedit a fi cardiacă. prin urmare, face și el tratament cronic cu ceva pilule care să-i mai domolească tusea. În rest, e veseluț, are poftă de mâncare și de viață (seamănă cu mine la capitolul ăsta). :P
Dănuț – nepoțelul și finuțul meu drag. a crescut, e băiat mare de acum și nu mai vrea să i se zică Dănuț, ci Dan. păi mi se pare normal. ați înțeles că e băiat mare, da?  tongue E cel mai bun din clasa lui, a luat locul 1 la olimpiada de matematică, e un dulce și un scump, e al meu și îl iubesc și știu că și el pe mine. Ne-am văzut acum două luni, când a fost pentru câteva zile la Iași, ocazie cu care ne-am bucurat unul de altul așa cum știm noi mai bine.
Și am ajuns cumva și în zilele noastre, deși am mai sărit câteva momente, cum ar fi acela că de ziua mea de naștere și de nume (23 și 24 aprilie) soț a fost internat în spital, c-a luat din timpul unei internări de o zi, cu două luni înainte, o bacterie ce poartă numele de Clostridium difficile, bacterie foate nasoală. se manifestă cu diaree și febră și rău și rău. am trecut și peste asta, că suntem puternici.
Am mai fost și la ceva concerte rock la noi în oraș, într-un club rock deschis recent, am fost și la munte, au fost și ceva grătare în aer liber și plimbărici, am mai văzut și filme, multe filme, dar despre asta vă voi mai povesti eu în zilele ce urmează.
Să revenim, deci. Pe 30 noiembrie, de ziua ei de naștere, maică-mea a alunecat pe gresie și și-a fracturat umărul. iar spital, iar operație, iar anestezie generală, plăcuțe băgate în umăr, șuruburi, ace, brice și carice, drumuri, agitație, stress, emoții. Acum e bine. zilele trecute i-au scos firele și acum stă cu brațul imobilizat într-o orteză. Vă dați seama că de Crăciun am avut ceva trebușoară :mrgreen: Curățenie și mâncărică de făcut la două case. M-am descurcat, normal! Și ajunul Crăciunului și revelionul, le-am petrecut cu ai mei. au fost primele sărbători fără tata. au trecut și astea.
Acuma cred că vă dați seama că anul 2015 va fi unul Supercalifragilisticexpialidocious! Va fi un an minunat! ne va fi bine, vom fi sănătoși, vom avea liniște și pace și voie bună și dragoste! Așa să ne ajute Dumnezeu! Vă pup pe toți de la mulți ani, dragilor!

P.S. eu sper că de acum încolo voi reuși să scriu pe blogul ăsta așa de prăfuit! facem loc, încet, încet! :) și mai sper că nu v-am indispus cu postarea asta. era de datoria mea să vă zic ce am făcut un an întreg de n-am apărut pe aici deloc, nu? :D

Bun, hai să pun și niște pozișoare, că așa mi-era obiceiul pe vremuri :P

Salutare!

24

Postat de Georgiana în Aiureli în toată regula | 18-12-2013 la 1:07 pm

No Gravatar

Așa de rar dau pe blog, încât acum nici nu știu despre ce aș putea scrie. Cred că n-a fost o idee prea bună să intru aici :D cred că doar voiam să dau un semn de viață și atât.
Voi ce mai faceți? cum stați cu pregătirile de sărbători? eu n-am făcut încă nimic. nici curățenia generală, nici cumpărături, ba nici la tuns n-am apucat s-ajung! ce-i mai judecam eu pe ăia care făceau toate astea în ultimul moment, de ca și cum ar veni sfârșitul lumii și nu Crăciunul! eh, iaca am ajuns și eu în situația asta. Voi îngroșa  și eu rândurile supermarketurilor în căutare de cadouri și d-ale gurii. Geamurile le-oi șterge la anul, că și așa cine știe ce peisaj n-o să am ce vedea prin ele, că cică o să avem sărbători fără zăpadă, de tuns nu mă mai tund că-i frig afară și părul îmi ține de cald și uite așa am mai eliminat niște treburi de pe listă. Am aberat suficient. Vă dau vouă microfonul, deci! :D