Minivacanță la Brașov sau cum m-am dus eu să-mi ridic premiul. Drumul și prima zi.

27

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 28-11-2012

Etichete:, , , , , ,

No Gravatar

Vineri am încălecat pe șa bancheta din dreapta șoferului și am pornit (ce-i drept cu întârziere, c-am spălat mașina înainte de plecare și-atâta ce-o mai puțuluit-o băieții ăia de la spălătorie, că mai aveau o țîră și-i luau culoarea – cale de vreo 2 ore) cu entuziasm și cu Doamne ajută! la drum.

Cu harta în față am stabilit traseul: Iași – Roman – Piatra Neamț – Bicaz – Toplița – Reghin – Târgu Mureș. Vremea a fost destul de bună cu excepția unei mici porțiuni cuprinsă între Roman și Piatra Neamț unde-am avut parte de ceață, dar nu foarte deasă, așa c-am trecut prin ea cu destulă ușurință. Frumusețea traseului este dată de Cheile Bicazului – care deși le-am văzut de zeci de ori tot reușesc să mă fascineze, așa că le-am tras în poză și de data asta! Interesant ni s-a părut că deși prin Chei era ceață și înnourat, la ieșire s-a dat cu soarele peste noi, ba mai mult, cu zăpadă! :D

Soare și zăpadă:

După vreo 6 ore de mers regulamentar pe șoselele patriei, am ajuns la destinație, adică la Mel (șilavarăcald) acasă. Buuun, c-am crezut că trece anul și nu mai apuc s-o văd! de aia eu zic că nimic nu-i întâmplător în viața asta. nu degeaba am câștigat eu premiu o excursie la Brașov, care-i la 2 ore juma de Târgu Mureș.

Fac o mică paranteză aici, deși a povestit și Mel pe blogul său cum am nimerit la ea acasă.  Înainte de intrarea în Târgu Mureș, mi-a explicat la telefon pe câte străzi trebuie să fac la dreapta și la stânga și iar dreapta și iar stânga și pe lângă prefectură și pe lângă complexul Litoral etc șamd. Normal că eu ziceam da, da ca un copil ascultător și, la final, după ce-am închis telefonul am realizat că n-am înțeles nimic :mrgreen:
Așadar, am oprit în fața unul mall mare care avea parcate în față mai multe taxiuri. cine să știe mai bine orașul dacă nu un taximetrist? Și-l abordăm pe unul dintre ei. Din păcate și el a început să-mi dea cu dreapta și stânga, moment în care am avut o revelație și am zis:  – uitați cum facem: eu merg cu dumneavoastră în taxi în față și soțul meu vă urmează din spate cu mașina! Și uite așa am ajuns fără probleme la Mel și i-am demonstrat că sunt o tipă foarte orientată și că ea mi-a dat foarte bine toate indicațiile! :D

Și nici n-am intrat bine în căsuța călduroasă (și la propriu și la figurat) că ne-a și pus Mel la masă. și aici am să intru puțin în amănunte și-o să vedeți și de ce fac asta.
Cu toții știm și am văzut (nu o dată) că la ea pe blog se dă nepricepută în ale bucătăritului. Eh, eu acuma (sper să nu se supere, adică știu că n-o să se supere, Sîc!) am s-o cam dau de gol pentru că ciorbă cum am mâncat la ea, făcută de mânușițele ei (fără s-o periez), n-am mai mâncat niciodată. O bunătate de ciorbă cu legume și cărniță și smântână și cred că numai o bucățică din ea n-a pus acolo! așa de bună că am mai cerut o porție. și numai eu ci și Liviul. Pur și simplu m-a topit, m-a pierdut, dar nu pentru multă vreme, c-a apărut și felul doi: păstrăv cu orez și sos de soia. Pfoaaa, altă bunătate! Și uite așa am făcut o burtă de popă cu mâncărică bună și nelipsita palincă alături și uite așa mi-am dat eu seama că Mel se alintă și că ea de fapt e-o meseriașă și face papa bun! ;)
Ne-am tras sufletele cale de vreo jumătate de oră după care am purces într-un tur al orașului – pe care din păcate nu prea l-am văzut, că în afară de faptul că era întuneric, era și ceață -  un motiv în plus de râs și hăhăială. :D

Reîntorși din oraș, am mai stat de vorba până pe la orele două din noapte (nu că n-am fi putut sta mai mult) după care am mers la nani, că a doua zi trebuia să fim freș și pregătiți de marea aventură: Brașov!

Trezire, mic dejun făcut de Peșty (mulțumim, Peșty pentru tot kiss ), cafeluță, țigări și la drum!
Pe la orele 12 ale amiezii am ajuns la Brașov. să-mi ridic premiul, da? batting eyelashes Cazare la hotel Aro Palace, hotel de 5 stele. elegant, curat, condiții umane și cel mai frumos: priveliște faină de admirat din balconul camerei.

Și cum stăteam noi așa marcați de frumusețea peisajului au apărut și ceilalți membri ai găștii cu care aveam să împart și să mă bucur de premiul câștigat și anume: Psi și Cristian – blogări și ei, dar mai ales prieteni.

Și pentru că (virgulă) călătorului îs șade bine cu drumul am plecat cu ghidul nostru drag (psi) într-un tur al orașului.

În fața hotelului. tot acolo îs făcute și pozele în care apărem toți încornorați din postarea anterioară.

Și am mers noi așa o bucată bună până ne-o năpădit foamea. De aici începe momentul sponsorului – sponsor fiind restaurantul Paradis by CarmOlimp. Ei mi-au acordat premiul care-a constat pe lângă cazarea timp de-o noapte la hotel Aro Palace și în 3 mese pe zi la restaurantul lor.
Nu pot să descriu în cuvinte ce bunătățuri am mâncat acolo (felicitările mele sincere bucătarilor și chelnerilor!) așa c-o să vă las în compania fotografiilor. îs mai mult decât grăitoare!

Intrarea (nu-i prins în poză covorul roșu! să trag de urechi fotograful?) :P

Studiatul meniului (treabă complicată, că toate arătau bine și ne tentau, dar ce să ne fi făcut, că n-aveam decât câte una bucată stomac de persoană):

Papa bun și foame mare:

Detalii:

mușchi de vită în sos de piper verde

Paste – cele din imagine sunt bolognese iar cele din planul îndepărtat (adică din fața mea) îs cu piept de pui. Salivez cu gândul la ele, da? :mrgreen:

salată cu de toate :D

Și au mai fost și ceva ciorbe, dar am omis să le fotografiez datorită glicemei scăzute pe fond de foame. :D   însă mă puteți crede pe cuvânt – totul a fost gustos, ne-am ridicat mai mult decât sătui de la masă și chiar ne făceam probleme că nu-i vreme destulă să ni se facă suficient de foame până la cină :D

După o masă copioasă a urmat întâlnirea cu dush, o altă blogăriță din Brașov care ni s-a alăturat în plimbarea cu numărul doi și în ceea ce-a urmat ulterior plimbării, respectiv o seară minunată petrecută într-un pub tare primitor și intim de prin centrul Brașovului.
Sunteți pregătiți pentru o nouă serie de fotografii? :P

Renumita stradă a Sforii:

În Piața Sfatului:

stăteam lângă psi, deci mă pisiceam :D

Fericită nevoie mare!

Doamna psi în acțiune :D

Ghici ce biserică fotografiam aici de zor?

Cu ghidul nostru foarte bine documentat care ne explica chestii. eu pozam, nu rețin ce ne zicea acolo :D

Tâmpa :D

Și hai că în ritmul ăsta nu mai termin postarea nici până mâine. așa că trecem direct în pub:

Mel în timp ce dădea autografe pe noua ei carte ieșită  de sub tipar  acum vreo două săptămâni:

Două doamne:

Băiatul care ne cânta în surdină la pian… tare frumos! se poate observa și un cățel pe acolo, prin partea de jos :) fie vorba între noi, la Iași nu-i voie să intri cu câinele în restaurant. moldoveni chitroși! :mrgreen:

Și uite așa, din vorbă în vorbă, ceai în ceai și-o cană cu vin s-au scurs câteva ore bune petrecute împreună, ore pe care le voi purta în inimă și în suflet mult timp de acum încolo…

Și a venit momentul CINĂ! :D hop iar la masă la restaurantul de acum favorit și anume Paradis by CarmOlimp!

dă-i cu cordon bleu

și dă-i și cu șalău

și cu clătită umplută cu șuncă și cartofi:

icre negre

și un platou cu varii chestii!

Și iarăși pentru că ne-a luat valul povestirilor și-a veseliei, am uitat să pozez papanașii și tortul și clătitele! vai, ce rău îmi pare!

Tare bine ne-am simțit și ne-o mai fost. Pe la orele 12 de noapte trecute fix am decis (cu greu) să mergem la cucluș.

Pe drum, puțin șuting:

Așa s-a încheiat prima din cele două zile de poveste petrecute la Brașov împreună cu oameni dragi mie.

(Va continua)

Mulțumiri speciale echipei blogalinitiative și restaurantului Paradis by CarmOlimp pentru că mi-au oferit această șansă!

P.S. data care apare pe unele fotografii nu-i reală! :mrgreen:

Cum am devenit eu bogată

33

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 25-08-2011

Etichete:, , , , , ,

No Gravatar

În cele patru zile care s-au scurs de la revenirea mea acasă ( să-i zicem transhumanță)  am fost asemenea unui heliofob (hai că v-am dat gata cu termenul ăsta, este?). Pur și simplu am tras jaluzelele și-am visat la zilele minunate petrecute alături de oameni frumoși – zile ce s-au scurs cu atâta repeziciune, că dac-o mai lălăi mult în stilul ăsta, iar mă apucă jalea și iar pun capacul pe laptop! Are cineva vreo idee de ce mi-e așa greu să vorbesc despre asta și de ce brusc mi-a fugit toată inspirația?

Am mai sorbit o gură de cafea, am tras cu nesaț un fum de țigară (Marlboro filter plus – hai să trăiești Andrucu!) și parcă, parcă simt că se pune de-o amărâtă de sinapsă. Și a fost tabăra! N-am să mă apuc să intru în amănunte, ci am să vă spun doar că am întâlnit oameni incredibil de frumoși care-au rezonat unul cu altul de-o manieră ce iarăși nu poate fi exprimată în cuvinte. Au fost șase zile pline de armonie, voie bună, cântec de chitară, dans, plimbări în natură și câte și mai câte! Am fost  o mare familie. Ne trezeam, mâncam, de băut nu zic nimic :mrgreen: că doar știți că-s o discretă, hlizeam, cântam, dormeam, ÎMPREUNĂ. M-am trezit într-o zi urâtă de luni – lunea oricum e o zi urâtă, dar asta a fost cea mai cea – și nu v-am găsit. Am oftat pentru ca mai apoi să zâmbesc. Cum am putut să cred că voi nu sunteți lângă mine?

Muamă câta nostalgia pe mine! Asta e, asta simt și degeaba încerc eu să mă dau Zoe cea bărbată, că nu-s!

Și ca să nu uit, de musai să vă zic, deși știu c-am mai făcut-o și cu alte ocazii, mă felicit și m-aș și îmbrățișa dac-aș putea că mi-am făcut blog! Fără el toate astea nu s-ar fi întâmplat și zău c-aș fi fost mult, mult mai săracă!

Tăbărașilor dragi, vă zic și pe această cale că mă bucur mult că v-am întâlnit și că a fost pentru mine o experiență așa plăcută, c-am băgat-o repejor într-un sertăraș la inimă. O țin acolo spre păstrare și vă promit că nimeni și nimic nu mi-o va putea lua!

Și acum, pe final, fac și eu ca la karaoke când intră partea cu instrumentalul – poze, deci! :D

Instructajul dinaintea concursului de tras cu pușca.

Joi, la sosirea tăbărașelor cucuiete! :P

Și- horă sărbătorească: moldoveanu cu olteanu și cu ardeleanu!!

Dimineața, la o cioacă pe terasă

Abia ajunși la domeniul de la Lăpușna al regelui Ferdinand

Voi reveni aici într-o postare viitoare.

Fotografia de mai jos face parte din șutingul care-a avut loc pe domeniul lui Ferdinand. Una din fotografii va apărea pe coperta revistei Vogue – ediția de vară.

Și-o fotografie de familie. Eu nițel cam ostenită după șuting. Grea viața de fotomodel! :D

Cineva trebuia să pornească cascada, nu?

Marea pescuială de păstrăvi! Mulțumiri pescarilor! Buni au mai fost cu mujdei de usturoi!

Ufff, cât e de greu! Tot pun aici fotografii în speranța că voi putea să transmit celor ce n-au fost acolo măcar un pic de atmosferă, dar realizez că nu prea am cum, așa că închei aici nu înainte de-a mulțumimi încă odată organizatorilor, respectiv Melania, Pești și kekee, doamnei Lucreția la a cărei pensiune ne-am simțit ca-n Rai și nu în ultimul rând tuturor prietenilor mei tăbărași fără de care nimic din tot ce s-a întâmplat n-ar fi fost posibil. Vă sărut și vă îmbrățișez încă o dată.  Îmi cer scuze dac-am fost mult prea patetică.

Și-o fotografie de final cu pensiunea Lucreției:

Şi va fi tabară!

65

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula, Aiureli şi nu prea | Posted on 13-07-2011

Etichete:, , , , , , ,

No Gravatar

Ideea unei tabere cu şi pentru bloggeri a venit acum un an, pe când mă aflam în vizită la Melania, la căsuţa ei de la ţară – o căsuţă micuţă şi drăgălaşă, desprinsă parcă din poveşti, care-şi are rădăcinile la Ibăneşti, undeva în judeţul Mureş. Curtea spaţioasă, terasa din faţa casei, muntele, verdele infinit şi nu în ultimul rând voia bună, ne-au făcut să ne gândim că n-ar fi rău să reedităm o astfel de întâlnire. Cred că aici s-ar impune o paranteză în care să vă zic că pe Melania (Şilavarăcald) am cunoscut-o pe blog. A fost dacă vreţi, dragoste la prima vedere – cine-a cunoscut-o poate să confirme că n-ai cum să n-o îndrăgeşti din prima clipă. De la discuţiile virtuale şi până la cele reale, sau cum să le zic?, n-a fost decât un pas. Gata paranteza.

Şi cum stăteam noi de vorbă la ore târzii din noapte, pline de vervă, ne-a venit ideea organizării unei tabere bloggeristice. Totul a început cu “ce fain ar fi să…”. Iată-ne la un an distanţă, materializând ceea ce credeam noi atunci că e doar un vis. Ulterior, Virtualul s-a arătat şi el foarte entuziasmat de idee, ba mai mult decât atât, el este şi cel mai implicat în acest proiect! Mulţumim, Virtuale!
Din păcate, nu mă pot implica şi eu cât aş vrea din motive de distanţă foarte mare, însă am făcut atât cât mi-a stat în puteri şi anume un logo, o siglă sau cum vreţi voi s-o numiţi. Bineînţeles că eu am participat doar cu datul cu părerea pentru că de făcut propriu-zis, l-a făcut soţul meu :D   căruia îi mulţumesc pe această cale.

Înainte de toate, vreau să întreb şi aici, deşi o va face şi Melania mâine la ea pe blog, cine se bagă? Noi vă aşteptăm cu mult drag şi ne-am dori să fim în număr cât mai mare.  Tabara se va desfăşura în perioada 16 – 21 august 2011. Eu zic să vă gândiţi (nu prea mult) şi să nu ezitaţi.  Ce poate fi mai frumos decât să stai cu prietenii în jurul unui foc de tabară, sub clar de lună, în cântec de chitară şi multă voie bună? iaca am făcut şi-o poezie :D   Hai, veniţi cu mic, cu mare la a bloggerilor adunare!  Va fi o săptămână nebună, nebună, nebună! :D

Deci, nu uitaţi: intraţi mâine pe blogul Melaniei pentru că vom afla mai multe legate de  prețuri, probleme de rezolvat etc. Şi vor fi şi multe fotografii.

Şi acum hai să vă arăt logo-ul şi să vă daţi cu părerea. Aştept sugestiile voastre constructive şi n-ar strica să veniţi şi c-o idee de slogan.Acum să vă văd! :P (Chestia cu “bloggeri de vară” trebe schimbată – am pus-o acolo doar ca să vă daţi seama că acolo trebe pus sloganul).