Minivacanță la Brașov sau cum m-am dus eu să-mi ridic premiul. Drumul și prima zi.

27

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 28-11-2012

Etichete:, , , , , ,

No Gravatar

Vineri am încălecat pe șa bancheta din dreapta șoferului și am pornit (ce-i drept cu întârziere, c-am spălat mașina înainte de plecare și-atâta ce-o mai puțuluit-o băieții ăia de la spălătorie, că mai aveau o țîră și-i luau culoarea – cale de vreo 2 ore) cu entuziasm și cu Doamne ajută! la drum.

Cu harta în față am stabilit traseul: Iași – Roman – Piatra Neamț – Bicaz – Toplița – Reghin – Târgu Mureș. Vremea a fost destul de bună cu excepția unei mici porțiuni cuprinsă între Roman și Piatra Neamț unde-am avut parte de ceață, dar nu foarte deasă, așa c-am trecut prin ea cu destulă ușurință. Frumusețea traseului este dată de Cheile Bicazului – care deși le-am văzut de zeci de ori tot reușesc să mă fascineze, așa că le-am tras în poză și de data asta! Interesant ni s-a părut că deși prin Chei era ceață și înnourat, la ieșire s-a dat cu soarele peste noi, ba mai mult, cu zăpadă! :D

Soare și zăpadă:

După vreo 6 ore de mers regulamentar pe șoselele patriei, am ajuns la destinație, adică la Mel (șilavarăcald) acasă. Buuun, c-am crezut că trece anul și nu mai apuc s-o văd! de aia eu zic că nimic nu-i întâmplător în viața asta. nu degeaba am câștigat eu premiu o excursie la Brașov, care-i la 2 ore juma de Târgu Mureș.

Fac o mică paranteză aici, deși a povestit și Mel pe blogul său cum am nimerit la ea acasă.  Înainte de intrarea în Târgu Mureș, mi-a explicat la telefon pe câte străzi trebuie să fac la dreapta și la stânga și iar dreapta și iar stânga și pe lângă prefectură și pe lângă complexul Litoral etc șamd. Normal că eu ziceam da, da ca un copil ascultător și, la final, după ce-am închis telefonul am realizat că n-am înțeles nimic :mrgreen:
Așadar, am oprit în fața unul mall mare care avea parcate în față mai multe taxiuri. cine să știe mai bine orașul dacă nu un taximetrist? Și-l abordăm pe unul dintre ei. Din păcate și el a început să-mi dea cu dreapta și stânga, moment în care am avut o revelație și am zis:  – uitați cum facem: eu merg cu dumneavoastră în taxi în față și soțul meu vă urmează din spate cu mașina! Și uite așa am ajuns fără probleme la Mel și i-am demonstrat că sunt o tipă foarte orientată și că ea mi-a dat foarte bine toate indicațiile! :D

Și nici n-am intrat bine în căsuța călduroasă (și la propriu și la figurat) că ne-a și pus Mel la masă. și aici am să intru puțin în amănunte și-o să vedeți și de ce fac asta.
Cu toții știm și am văzut (nu o dată) că la ea pe blog se dă nepricepută în ale bucătăritului. Eh, eu acuma (sper să nu se supere, adică știu că n-o să se supere, Sîc!) am s-o cam dau de gol pentru că ciorbă cum am mâncat la ea, făcută de mânușițele ei (fără s-o periez), n-am mai mâncat niciodată. O bunătate de ciorbă cu legume și cărniță și smântână și cred că numai o bucățică din ea n-a pus acolo! așa de bună că am mai cerut o porție. și numai eu ci și Liviul. Pur și simplu m-a topit, m-a pierdut, dar nu pentru multă vreme, c-a apărut și felul doi: păstrăv cu orez și sos de soia. Pfoaaa, altă bunătate! Și uite așa am făcut o burtă de popă cu mâncărică bună și nelipsita palincă alături și uite așa mi-am dat eu seama că Mel se alintă și că ea de fapt e-o meseriașă și face papa bun! ;)
Ne-am tras sufletele cale de vreo jumătate de oră după care am purces într-un tur al orașului – pe care din păcate nu prea l-am văzut, că în afară de faptul că era întuneric, era și ceață -  un motiv în plus de râs și hăhăială. :D

Reîntorși din oraș, am mai stat de vorba până pe la orele două din noapte (nu că n-am fi putut sta mai mult) după care am mers la nani, că a doua zi trebuia să fim freș și pregătiți de marea aventură: Brașov!

Trezire, mic dejun făcut de Peșty (mulțumim, Peșty pentru tot kiss ), cafeluță, țigări și la drum!
Pe la orele 12 ale amiezii am ajuns la Brașov. să-mi ridic premiul, da? batting eyelashes Cazare la hotel Aro Palace, hotel de 5 stele. elegant, curat, condiții umane și cel mai frumos: priveliște faină de admirat din balconul camerei.

Și cum stăteam noi așa marcați de frumusețea peisajului au apărut și ceilalți membri ai găștii cu care aveam să împart și să mă bucur de premiul câștigat și anume: Psi și Cristian – blogări și ei, dar mai ales prieteni.

Și pentru că (virgulă) călătorului îs șade bine cu drumul am plecat cu ghidul nostru drag (psi) într-un tur al orașului.

În fața hotelului. tot acolo îs făcute și pozele în care apărem toți încornorați din postarea anterioară.

Și am mers noi așa o bucată bună până ne-o năpădit foamea. De aici începe momentul sponsorului – sponsor fiind restaurantul Paradis by CarmOlimp. Ei mi-au acordat premiul care-a constat pe lângă cazarea timp de-o noapte la hotel Aro Palace și în 3 mese pe zi la restaurantul lor.
Nu pot să descriu în cuvinte ce bunătățuri am mâncat acolo (felicitările mele sincere bucătarilor și chelnerilor!) așa c-o să vă las în compania fotografiilor. îs mai mult decât grăitoare!

Intrarea (nu-i prins în poză covorul roșu! să trag de urechi fotograful?) :P

Studiatul meniului (treabă complicată, că toate arătau bine și ne tentau, dar ce să ne fi făcut, că n-aveam decât câte una bucată stomac de persoană):

Papa bun și foame mare:

Detalii:

mușchi de vită în sos de piper verde

Paste – cele din imagine sunt bolognese iar cele din planul îndepărtat (adică din fața mea) îs cu piept de pui. Salivez cu gândul la ele, da? :mrgreen:

salată cu de toate :D

Și au mai fost și ceva ciorbe, dar am omis să le fotografiez datorită glicemei scăzute pe fond de foame. :D   însă mă puteți crede pe cuvânt – totul a fost gustos, ne-am ridicat mai mult decât sătui de la masă și chiar ne făceam probleme că nu-i vreme destulă să ni se facă suficient de foame până la cină :D

După o masă copioasă a urmat întâlnirea cu dush, o altă blogăriță din Brașov care ni s-a alăturat în plimbarea cu numărul doi și în ceea ce-a urmat ulterior plimbării, respectiv o seară minunată petrecută într-un pub tare primitor și intim de prin centrul Brașovului.
Sunteți pregătiți pentru o nouă serie de fotografii? :P

Renumita stradă a Sforii:

În Piața Sfatului:

stăteam lângă psi, deci mă pisiceam :D

Fericită nevoie mare!

Doamna psi în acțiune :D

Ghici ce biserică fotografiam aici de zor?

Cu ghidul nostru foarte bine documentat care ne explica chestii. eu pozam, nu rețin ce ne zicea acolo :D

Tâmpa :D

Și hai că în ritmul ăsta nu mai termin postarea nici până mâine. așa că trecem direct în pub:

Mel în timp ce dădea autografe pe noua ei carte ieșită  de sub tipar  acum vreo două săptămâni:

Două doamne:

Băiatul care ne cânta în surdină la pian… tare frumos! se poate observa și un cățel pe acolo, prin partea de jos :) fie vorba între noi, la Iași nu-i voie să intri cu câinele în restaurant. moldoveni chitroși! :mrgreen:

Și uite așa, din vorbă în vorbă, ceai în ceai și-o cană cu vin s-au scurs câteva ore bune petrecute împreună, ore pe care le voi purta în inimă și în suflet mult timp de acum încolo…

Și a venit momentul CINĂ! :D hop iar la masă la restaurantul de acum favorit și anume Paradis by CarmOlimp!

dă-i cu cordon bleu

și dă-i și cu șalău

și cu clătită umplută cu șuncă și cartofi:

icre negre

și un platou cu varii chestii!

Și iarăși pentru că ne-a luat valul povestirilor și-a veseliei, am uitat să pozez papanașii și tortul și clătitele! vai, ce rău îmi pare!

Tare bine ne-am simțit și ne-o mai fost. Pe la orele 12 de noapte trecute fix am decis (cu greu) să mergem la cucluș.

Pe drum, puțin șuting:

Așa s-a încheiat prima din cele două zile de poveste petrecute la Brașov împreună cu oameni dragi mie.

(Va continua)

Mulțumiri speciale echipei blogalinitiative și restaurantului Paradis by CarmOlimp pentru că mi-au oferit această șansă!

P.S. data care apare pe unele fotografii nu-i reală! :mrgreen:

Brașovule, I’m coming!

15

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 22-11-2012

Etichete:, , , , ,

No Gravatar

Lumeee, lumeeee!  A venit vremea! a venit vremea să merg să-mi ridic premiul de l-am câștigat aici, pe blog, pe 30 octombrie și anume excursia la Brașov!

Ca să nu vă faceți griji, aflați despre mine c-o să fiu cazată la Hotel Aro Palace (nu-i decât de 4 stele :P ), voi avea asigurate 3 mese pe zi la restaurantul Paradis by Carmolimp și nu în ultimul rând, mă voi întâlni cu prieteni bloggeri (și mai mult decât atât) cu care mă voi hlizi și mă voi simți bine! -  așa de bine c-o să afle tot Brașovul c-am ajuns noi acolo! Vă promit! :D

Nu vă zic nimic mai mult, adică nu vă zic cu cine voi împărți premiul. sîc!  vreau să fie surpriză. Luni, când voi fi ajunsă acasă o să vă povestesc tot, tot!

Până atunci vă îmbrățișez și vă pup și vă doresc s-aveți un uikend la fel de frumos ca al meu! kiss

Uraaaaaaaaaaa!

46

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 30-10-2012

Etichete:, , , , ,

No Gravatar

și la gară! am de prins un tren!!!

Copilași!!! îs tare bucuroasă! țopăi prin casă de o oră, adică din momentul în care am aflat c-am câștigat excursia la Brașov!!! adică premiul întâi, da? :D

Mulțumesc Blogalinitiative.ro și Restaurantului Paradis by CarmOlimp pentru premiul acordat!!!

Dar hai să vedeți cu ochii voștri, negru pe alb: http://blogalinitiative.ro/castigatori-campanie-castiga-o-excursie-la-brasov.html

Și acuuuuum, doamnelor și domnilor! vă prezint …… Mușchiul câștigător!! Aplauzeeeee! :mrgreen:

Măi, v-am zis că-s bună, da?? Când vreodată v-am dezamăgit eu pe voi???

Vă pupez și vă mulțumesc tuturor pentru pumnii strânși și gândurile bune! kiss

P.S. mă-c să-mi continui țopăiala și să sărbătoresc! :D

Oameni şi iarăşi oameni. Frumoşi.

29

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 26-08-2011

Etichete:, , , , ,

No Gravatar

Duminică dimineaţă, ora 9.oo. Nerăbdători, decidem să plecăm spre tabăra de la Ibăneşti cu două zile mai devreme. Cu o haltă la Buşteni. Şi cum nu suntem genul “drum întins” de ce n-am face nişte halte mai mici dar cu greutate??? aşa căăăă…. Prima oprire: Oneşti. Nu puteam pleca de nebuni, pe coclauri, fără să ne luam la revedere de la finuţul şi nepoţelul nostru, Dănuţ.

Cu greu m-am despărţit de el şi el de mine. Era în braţele mele şi mă strângea tare, tare, mă pupa apăsat şi sincer – aşa cum numai un copil poate s-o facă :) mda, mi-e cam dor de el, recunosc cu mâna pe inimă!

Şi acum urmează surpizele!!
Aveţi voi idee cine mai era la ora aia în Oneşti?? Hai că nu vă mai fierb.
Aşadaaaar, în Oneeeeeşti, venită în vizită la mama ei tocmai de la Timişoara era nimeni alta decât prietena noastră comună, Redsky! Eeee? Este că nu ghiceaţi? :D Şi uite aşa, ghidaţi telefonic, am ajuns faţă în faţă cu draga de ea. A fost o întâlnire pe cât de scurtă, pe atât de plăcută. Am avut ocazia s-o pup şi s-o strâng în braţe şi altfel decât virtual şi doar cine-a mai trecut prin asta poate înţelege. Red, cum îmi place mie să-i zic, este o râzăcioasă, o volubilă, e genul de om cu care ai impresia că te ştii de-o viaţă. Am un mare regret c-am fost pe fugă şi că n-am putut “profita” de prezenţa ei mai mult de un sfert de oră. M-a sedus, dacă vreţi, după care eu, cea fără de suflet, am abandonat-o în mijlocului drumului. Ne-am făcut din mână până când ne-am pierdut din priviri.  M-am mulţumit însă şi cu atât.  A fost un început. Ceva din interiorul meu îmi spune că vor mai fi ocazii şi îi promit pe această cale că voi face tot posibilul în sensul ăsta.

Şi uite aşa, cu toată părerea de rău şi cu un noduleţ pus bine undeva în stomac, am purces spre următoarea mică haltă: Braşov.
Eh, dragii mei şi aici am avut parte de-o întâlnire de gradul zero!! Măi, nu ştiu cum se face şi ce-am făcut să merit să cunosc asemenea oameni deosebiţi? Cum i-am găsit? Cum m-au găsit? Eu cred că cineva de acolo de sus are grijă de noi şi ne aduce faţă-n faţă, că altfel nu-mi explic.
Măi dragilor, hai să nu mai fiu vorbă lungă şi să trec direct la subiect. Deeeeci, la Braşov m-am întâlnit cu Psipsina, draga mia. A fost o nebunie! Cele două ţigări pe care ne-am propus să le fumăm în timpul în care stăm la cioace, s-au transformat în zece.  Jumătatea de oră s-a transformat în trei ore şi vă rog să mă credeţi că habar n-am cum a trecut timpul! :D Am stat de poveşti, ne-am hlizit,  ne-am bucurat una de alta.  N-au fost suficiente trei ore, clar! Are un talent de narator înnăscut. E-o enciclopedie ambulantă. Ai sta s-o asculţi zile şi tot nu te-ai sătura. Mie mi s-a lipit aşa tare de inimă încât mi-am jurat atunci în sinea-mi că-i de musai să ne reîntâlnim dar nu aşa – nu pe fugă. Mai multe nu pot să vă spun. Psipsina pur şi simplu trebuie cunoscută şi “savurată”.  E-o minunăţie de fată!

Ne-au fost făcute şi ceva fotografii întru posteritate. Faza faină-i că eram pozate cu două aparate, din direcţii diferite, aşa că nu prea ştiam încotro să privim :D

Voilà şi dovada!

Aaaa! înc-o chestie faină: s-a nimerit de eram amândouă îmbrăcate-n roşu! :D

Psi, te pup draghe şi-ţi zic încă o dată că mă bucur nespus c-am avut o primă ocazie de-a te cunoaşte!! “Primă” am zis, da?? :)

În uikend vă voi povesti ce-am făcut la Buşteni. Până atunci, rămâneţi cu bine! Vă doresc soare mult şi voie bună!
Pupicei.

Ardealu-i fruncea!

46

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula | Posted on 16-01-2011

Etichete:, , , , ,

No Gravatar

Soarta, destinul, întâmplarea sau cum vreţi voi să-i ziceţi, a făcut ca în anul ce tocmai a trecut să cunosc oameni frumoşi. Unul mai frumos ca celălalt. Dar tot una din cele trei, soartă destin sau întâmplare, a făcut ca majoritatea să fie ardeleni. Sunt moldoveancă şi vă zic cu mâna pe inimă că ardelenii ăstia îmi merg la suflet. Sunt altfel şi asta se poate observa cu ochiul liber nu numai călcându-le pragul casei unde ai să fii primit c-o ospitalitate compleşitoare de-a dreptul,  ci doar păşind în Ardeal. O să-mi ziceţi că-s subiectivă eu dar, credeţi-mă că la faza asta chiar nu-s! Şi-am să vă spun şi de ce.
Se făcea că mă întorceam de la concertul cu Iron Maiden de-a avut loc în Cluj. Şi cum mergeam eu aşa agale spre hotel, îmi zic că ce-ar fi să caut ceva noduri în papură, că prea-mi plăcea oraşul! Mi-am propus să găsesc de musai o hârtie aruncată pe jos, un muc de ţigară, ceva, orice! Am făcut asta cale de trei sferturi de oră şi aveţi cuvântul meu de onoare că n-am găsit nimic! Cum se poate aşa ceva? Uite că se poate!
O altă chestie pozitivă a fost că se lucra mult la drumuri. Am prins zeci de bariere pe drumurile europene, şi trecând peste toată aşteptarea care nu-i deloc plăcută, am rămas cu un gust dulce pentru că da domnule! totuşi se mişcă ceva în ţara asta şi în special în Ardeal. Din momentul în care, pe drumul de întors acasă, am intrat în Moldova, gropile şi-au făcut apariţia şi până şi şoferii, aveţi cuvântul meu, sunt mult mai indisciplinaţi ca să nu le zic mârlani (în special aceia dintre ei care-s în posesia unui BMW sau Mercedes).
Să vă mai zic de frumuseţile arhitectonice de prin Oradea, Sibiu, Cluj sau Târgu Mureş? Nu vă mai zic. Cel mai bine ar fi, şi vă recomand cu toată căldura, să mergeţi în Ardeal şi dacă nu v-o plăcea să nu-mi ziceţi pe nume!
Ar mai fi încă multe de spus dar mă duc fuguţa la mama, care mă aşteaptă cu un peşte prăjit, un mujdei şi-o mămăligă aburindă!
Şi pentru că tot veni vorba de mâncare şi de ardeleni hai să vedeţi cam cum arată trusa de scule a unui ardelean!

Şi-o întrebare: Ce lipseşte totuşi din trusta asta? :D