Albena. Visul frumos continuă.

29

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula | Posted on 11-08-2011

Etichete:, , , , , , , , , , , ,

No Gravatar

Probabil când veţi citi postarea asta eu voi fi deja pe drum, că doar v-am zis ieri că tre s-o iau iarăşi din loc. Şi pentru că v-am promis şi alte fotografii, m-am gândit să programez postarea de azi.  Am să vă rog să nu fiţi supăraţi dacă nu vă voi răspunde prompt, dar internetul de care beneficiez este de la RDS, adică am la mine un modem din ăla digi. Imediat ce-am să intru într-o zonă cu semnal şi-am să fiu “aşezată”, fiţi convinşi că vă voi răspunde.
Aşadar, să revin la scurta  mea poveste de vis numită Albena. Aţi înţeles deci de ieri că m-am simţit excelent şi că în niciun caz cu 1500 lei de persoană la hotel de patru stele, all inclusive, 9 zile, n-ai unde să te simţi la fel de bine pe litoralul românesc. Comparaţiile practic nu încap. Eu nu spun că n-avem o ţară frumoasă şi că nu-mi place, ba din contră, dar din păcate, serviciile fac diferenţa. O chestie care mi-a plăcut tare mult pe litoralul bulgăresc a fost că n-am stat cu grija hoţilor. Îmi lăsam la şezlong tot ce înseamnă lucruri: prosoape, aparat foto, ţigări etc şamd, plecam la masa de prânz, reveneam peste o oră şi totul era neatins. La fel făcea toată lumea, vă dau cuvântul meu! Mi-am adus aminte acum, cum într-o zi, cumnatul meu şi-a uitat la masa de pe terasa de la piscina unde-am beut oareşice, borseta cu tot ce înseamnă acte, bani, telefoane mobile, carduri. Peste jumătate de oră şi-a amintit c-a uitat-o acolo, s-a dus într-un suflet s-o recupereze şi, da, a recuperat-o. Era acolo, nemişcată, îl aştepta. Un alt stress de care-am scăpat cât timp am stat acolo. În prima zi, când ne-am văzut cazaţi la parterul hotelului, români fiind şi deci obsedaţi de ideea c-am putea fi furaţi, ne-am îngrijorat o ţâră dar, ulterior, toate temerile s-au dovedit a fi inutile.
Ş-acum hai să vă povestesc câteva faze haioase la care-am fost martoră pe acolo. Eram la masa de dimineaţă şi cum stăteam noi aşa amorţiţi de somn observăm cum pe una din mese se plantează la micul dejun un pescăruş. Mesenii erau în restaurant, probabil nu-si terminaseră de adus toată mâncarea, aşa că dragul de el, pescăruşul, a halit dintr-o îmbucătură o tartină unsă cu oareşice si o alta şi-a luat-o la pachet în momentul în care a observat că se apropie inamicii – respectiv familia care dejuna acolo – o fetiţă de vreo trei ani, fratele ei, un băieţel la vreo zece ani şi părinţii. Nu pot să vă explic cam cât de tare a început să urle fetiţa supărată că pescăruşul i-a şutit tartina şi cât de tare râdea frate-su! :D a fost o fază de camera ascunsă, ne-am amuzat teribil şi în acelaşi timp am regretat că n-aveam aparatul foto la noi, s-o imortalizăm.
O altă fază faină care ţine- zic eu, de norocul meu chior- a fost că într-a patra seară, stăteam ca de obicei pe plajă până apunea soarele când, deodată, mă trezesc c-o nemţoiacă care începe să-mi zică naiba ştie ce, da-n tot cazul persista cuvântul matratze. I-am zis în engleză că nu înţeleg, ea nu înţelegea engleză, aşa că la final am zis şi eu ja, ja! şi-o văd pe nemţoiacă cum se duce la şezlongul ei şi se reîntoarce c-o saltea din aia gonflabilă, mare, pentru adulţi cu mânere laterale de plastic. Familia ei, în timpul ăsta, se hlizea la mine şi aştepta să-mi vadă reacţia numai că eu, în prostia mea am primit salteaua cu gândul că poate m-a rugat să le-o păzesc cât pleacă ei o vreme de pe plajă. Eram total lipsită de reacţie. În secunda doi însă, realizez brusc că e seară, că pe plaja aia nu se pune problema hoţilor, aşa că-mi iau inima-n dinţi şi mă duc la ea să mă elucidez. Nu ştiu prin ce minune o întreb dacă e gift (si culmea, cuvântul ăsta l-a înţeles), îmi zice că ja ja şi atunci brusc mă luminez şi încep cu danke schön-ul şi cu urările de alles gute, că ei mâine plecau acasă. Ba chiar de bucurie şi în semn de mulţumire, Liviu le-a făcut şi nişte poze de grup cu marea-n spate. Ulterior, m-am amuzat când mi-a revenit în minte imaginea familiei ei nerăbdătoare să-mi vadă reacţia la primirea cadoului şi eu, ca o balegă, cu faţa lungă, n-am schiţat niciun gest. Ce şi-or fi zis? Iote dom-le, noi am vrut să-i facem o bucurie şi  ea nici măcar de complezenţă n-a zâmbit sau măcar un mulţumesc să fi zis :D Aşa că dragii mei mi-am tras o saltea pe cinste, de altfel o s-o vedeţi în fotografiile de mai jos! :P
În rest, ce să vă mai zic… a doua zi am făcut o cistită de-am fost nevoită să iau cinci zile antibiotic, cu două zile înainte de plecare m-a apucat pântecăraia şi m-a ţinut până am ajuns acasă, o muscă imensă m-a pişcat de picior în timp ce-mi savuram un suc la terasa de la piscină – nu ştiu ce drac de ac avea dar s-a umflat instant locul şi mi-a provocat ceva usturimi şi mâncărimi- dar, cu toate astea eu m-am simţit bine. Am plecat setată de acasă că trebuie să mă simt bine şi că nimic nu-mi va sta în cale şi aşa a fost! Aşadar, toată treaba pleacă de la creieraş ;)

Vălei! ce m-am întins la vorbă! Eu zic c-ar fi timpul pentru ceva fotografii, nu?

Din ciclul :”mari descoperiri” – astăzi: crabul

Algele. Alge erau şi acolo, le aduceau valurile dar în niciun caz nu le vedeai adunate grămezi şi uitate acolo, pline de muşte cum se întâmplă la noi.

Şi mai apărea şi câte o meduză

În fiecare seară, în restaurant, apăreau noi şi noi modele făcute de maeştrii bucătari care se jucau cu pepenii :)

Zboară puiule, zboară!

Scoica pentru Miki – i-am promis-o!

Hotelul Gergana – unde-am stat eu.

X şi O pe plajă :)

Mă mai jucam şi eu cu aparatul foto :)

Cadoul de la familia de jermani

Şi două fotografii făcute în ziua aia de v-am zis c-a fost cam înnourat. Zic şi aici că-s norocoasă, că n-a plouat, astfel am putut sta pe afară :)

Dănuţ îmi aranja niţel părul zburlit de vânt. nah! îşi vrea nana frumoasă tot timpul :D

Şi hai să facem şi nişte îngeraşi! hai!

În centrul Albenei

Şi niţel dans la discoteca în aer liber din incinta piscinei hotelului

Un rânjet din piscină, tot din timpul gimnatiscii. Domnul ăla cu păr alb nu e Irinel Columbeanu, să ştiţi :D

În timpul step-ului aerobic

Eu şi Dănuţ – fotografie de familie :P

La o partidă de french balls

La unul din spectacolele de seară care erau urmate de discotecă în aer liber. Cei din imagine sunt o parte din animatorii de care v-am povestit ieri.

Şi ultima fotografie este pentru Ana care era curioasă să-mi vadă costumul de baie proaspăt achiziţionat. E frumos, dar nu l-am purtat pe acolo decât vreo două zile, pentru că între timp am primit un altul de la cumnata mea, cu care m-am simţit mult mai bine :)
Faceţi abstracţie de moaca mea – mă întorceam de la piscină şi mă “pi” pe mine de frig :mrgreen:   Şi nici fizicul nu mai e ca la 20 de ani… ehh, bătrâneţile, maică..!

Cam gata cu Albena mea, că şi aşa cred că v-am făcut capul mare :D însă nu garantez că dacă-mi mai aduc aminte de ceva nu revin :mrgreen:

Vă pup dragilor şi vă doresc tuturor zile senine, cu muuuult soare!!

Albena. Un vis frumos.

23

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula, Aiureli şi nu prea | Posted on 10-08-2011

Etichete:, , , , , , , ,

No Gravatar

Am ajuns acasă. Nu-mi prea găsesc locul, recunosc. Mă învârt pe aici  ca o curcă beată. Îmi lipseşte soarele, marea, şezlongul, tot, tot!!

Nici nu ştiu cu ce să încep, mi-e greu să-mi fac ordine în gânduri, dar hai să încerc.

În primul şi în primul rând trebuie să vă zic c-am stat la un hotel, la parter, cu vedere spre mare. Din balconul camerei mele şi până la mare erau cam 25 de metri. Am adormit şi m-am trezit în fiecare dimineaţă în sunete de valuri sparte de mal. Ce poate fi mai bun şi mai frumos pentru suflet?? Vă spun eu: nimic! :) Vacanţa asta m-a umplut de voie bună şi încântare aşa că acum sunt puţin cam nostalgică. Cu durere în suflet vă zic, naţionalistă fiind, că bulgarii ne-au luat-o înainte tare  în materie de turism. Trec peste partea cu mâncarea care-a fost excelentă, multă şi pe toate gusturile, că aşa-i la all inclusive, de asemenea băuturile, servirea, debarasatul meselor care se făcea prompt, aşternuturile şi prosoaptele care se schimbau zilnic, pijamaua pe care-o găseam seara când reveneam de la plajă aranjată în fel şi chip şi multe altele, şi-am să vă zic ce anume m-a impresionat pe mine cel mai mult – animaţia.  Animatorii, nişte tineri  plini de viaţă şi bine pregătiţi în a face turiştii să se simtă bine. Programul zilnic era cam aşa:  la ora 10 erai invitat la gimnastica de dimineaţă ba chiar aş putea spune că erai luat pe sus :D şi nu pot să nu-mi aduc aminte cum într-o dimineaţă doi dintre animatori au adus la gimnastică o tipă cu tot cu şezlong :) )) . Gimnatistica asta ţinea jumătate de oră şi practic avea rolul de “încălzire” pentru următoarea acţiune şi anume step-ul aerobic – şi ăsta ţinea tot cale de jumătate de oră. Încălzit bine şi dezmorţit după atâta mişcare, erai invitat la gimnastica acvatică care se desfăşura la piscină. După piscină se organizau concursuri de french ball, darts, volei şi multe, multe altele pe care-o să le mai vedeţi în fotografiile ce urmează. De la orele 15.00 toate aceste activităţi se reluau, aşa încât şi singur să te fi dus, nu te-ai fi plictisit nici de-o culoare. Seara de la orele 21.00 aceeaşi animatori ne ofereau spectacole fel de fel – crazy show-uri, cabaret, spectacole pentru copii, discotecă în aer liber şi câte şi mai câte, că mi-ar lua o săptămână să vă povestesc cam ce-a fost acolo şi cât de bine reuşesc animatorii să-ţi facă vacanţa de vis. Mie au reuşit să mi-o facă şi le sunt recunoscătoare. M-am simţit excelent, m-am lăsat animată aşa de tare încât am uitat total de laptop şi de internet. Plajă am făcut pe unde ultra scurte pentru că, personal, am participat la toate activităţile de vi le-am enumerat mai sus. Practic, bronzul l-am dobândit din mers – nu e exagerat, dar este :)

Cam atât am fost capabilă să vă povestesc pe ziua de azi şi ca de obicei, vă las în compania câtorva fotografii. Îs cam pe fugă, că înainte de plecarea la Ibăneşti tre să mai fac un drum, deci mă pregătesc iarăşi de plecare. S-ar putea spune că îmi cam fac de cap, nu? :D

Fotografie făcută din balcon:

Gimnastica acvatică:

Animatoarele de care vă ziceam (sus pe platformă) – ele ne arătau mişcările şi noi făceam după ele :)

Prima seară:

După care a urmat o plimbare pe plajă

A patra seară şi eu tot “albinoasă”. Pe malul mării făceam fotografii în neştire. Paparaţul, ca de obicei, pe urmele mele :P

Maieul cu care dormeam şi pe care-l găseam, cum v-am mai spus, aranjat în fel şi chip.

Mai jos, dacă o să daţi zoom pe fotografie, o să observaţi un “par” mic şi galben pe care participanţii, de la o anumită distanţă, trebuiau să nimerească nişte cercuri. Cu siguranţă ştiţi jocul – e unul din jocurile copilăriei, doar că noi în loc de parul ăla aveam o răţuscă galbenă, de plastic. :) Aici tre să mai fac menţiunea c-am avut parte din 8 zile de una înnourată, chestie care nu i-a împiedicat pe animatori să ne implice în tot felul de activităţi, iar gimnastica acvatică, din cauza timpului nefavorabil s-a făcut în piscina acoperită. Aşadar, chiar şi în zilele fără soare nu aveai cum să te plictiseşti.

Cu 3 din cei 4 animatori, preferaţii mei ;)

Un alt joc – aveai de dat jos dintr-o lovitură cât mai multe butoiaşe. Şi cu mâna dreaptă şi cu stânga.

Eu în acţiune :D

Liviu la volei – e ăla în tricou alb de pe jos :D Tot era el voleibalist!! :mrgreen:

În camera de hotel, cu Dănuţ nepoţelul şi finuţul nostru. Un şuting în oglindă :P

Izbită de valuri!! Ah, ce bine mai era………

Liviu s-a urcat pe hotel şi-a făcut ceva fotografii panoramice. fain de tot! pe undva pe un şezlong, în partea stângă, eram şi eu :P

Adică sub una din umbreluţele astea portocalii, dungate.

Deluşorul care se vede in partea stângă este Balcic-ul. N-am apucat să ajungem prin părţile alea, că doar v-am zis c-am fost tare prinşi în activităţi :P

Piscina unde mi-am făcut de cap,  văzută tot de pe hotel:

Şi-o bătaie cu apă pe cinste, în ultima seară. Cu cine altcineva decât cu Dănuţ? :D

Şi cam asta e culoarea cu care am plecat de la mare. Nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Măi copilaşi drăgălaşi, eu fotografii mai am multe, dar azi mi-am cam pierdut răbdarea. Dacă mai vreţi, mai pun şi mâine câteva, că doar n-au intrat zilele-n sac! Acum mă duc să mă apuc iarăşi de desfăcut şi de făcut bagajul. Vă pupăcesc.  Aaaa, şi să nu credeţi că în tot timpul ăsta nu m-am gândit şi la voi, ba chiar am băut pentru fiecare în parte câte-o bere ori câte un gin tonic, un cogniecel, după gustul fiecăruia! :D Mi-a fost taaaaaaaaaaaare greu! :lol:

Dor de ducă. Mare. Şi munte.

18

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula | Posted on 06-07-2011

Etichete:, , , , ,

No Gravatar

Dragii mei, de musai să recunosc că mă cam mânâncă tălpile şi că număr zilele până la concediu. Şi cum să nu se întâmple asta când iaca unde tre să ajung peste mai puţin de-o lună:

 

Noa, ziceţi şi voi… nu-i aşa că-ţi vine să pleci pe jos până acolo? :D Acum!!!

Şi nici bine n-o să-mi iasă nisipul din buric şi-o să plec şi la munte, la tabara de la Ibăneşti!!
Aşadar, a început numărătoarea inversă. Tic! tac! tic! tac! tic! tac!