Cadoriseli pentru socrelli

37

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula | Posted on 08-06-2011

Etichete:, , ,

No Gravatar

Ieri a fost ziua soacră-mii. Întodeauna înainte de un astfel de eveniment mă confrunt cu aceeaşi veşnică problemă: cadoul – adică, cunoscând-o de ani buni şi neratând nicio petrecere organizată în familie,  am cam epuizat “arsenalul” de cadouri, bine nu chiar tot, că uite, de exemplu o excursie romantică în doi la Paris încă n-am apucat să-i ofer, dar nu se ştie niciodată, important este să gândim pozitiv – apropo de pozitiv, Angela scria pe feisbuc zilele trecute “c-o să moară cu gândirea pozitivă de gât”! aşa şi eu :D Dar să revenim. Depăşită de situaţie, îmi convoc cumnatul (ăl mai mic dintre ficiorii soacră-mii) la un shopping utilitar. Ca o paranteză,  cumnatul este un pozitiv de om şi el la rândul lui şi nu exagerez cu nimic dacă vă zic că este singurul om care reuşeşte să mă scoată din cele mai proaste pase. Am inchis paranteza.  Acceptă propunerea fără rugăminţi, ne întâlnim şi purcedem împreună spre supermarketurile patriei în căutarea cadoului perfect. Cale de vreo două ore am întors pe dos raioanele sufocate de hăinărit şi cosmeticale, dar nimic n-a fost pe gustul măriilor noastre mult prea practice. Aşa că ne-am năpustit cu toate mâinile asupra unui fier de călcat din ăla şmecher, cu autocurăţare, aburi, talpă cu formă futuristă, ce mai la deal, la vale, numai nu calcă singur, în rest face de toate. Acuma sincer, nu ştiu cât de încântată o fi fost draga de ea de cadoul nostru, că mai urma să-i urăm multă putere de muncă pe lângă clasica urare de la mulţi ani şi tacâmul ar fi fost complet! Mie personal, analizându-i reacţiile, mi-a părut bucuroasă tare cu atât mai mult cu cât fierul cel vechi cică nu mai aburea deloc. Aşadar, datoria de copchii iubitori fiind îndeplinită, ne-am apucat de chefuit. Am păpat şi-am beut până târziu în noapte, ne-am  hlizit, într-un cuvânt a fost bine. O petrecere din aia, liniştită, în familie, unde dacă vrei poţi să-ţi pui picioarele după cap, poţi să renunţi şi la furculiţă sau altfel spus, vorba reclamei: “poţi să uzi şi canapeaua, mama nu se supără”.

Acuma ziceţi şi voi, dragii mei dragi, voi cu ce cadouri vă prezentaţi în faţa soacrei? A?