La mulți ani, scumpă mamă!

15

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 30-11-2012

Etichete:,

No Gravatar

Astăzi este ziua de naștere a celei mai importante și iubite ființe din viața mea: Mama.

Ea mi-a dat naștere, ea m-a învățat să merg, să vorbesc, să zâmbesc, să râd, să plâng, să mă bucur la văzul unei flori sau a unui cer senin.
Ea m-a învățat să fiu cinstită, să-mi iubesc aproapele, să iert, să fiu cu fiecare zi mai bună.

Alături de ea am văzut prima piesă de teatru, primul film și tot alături de ea am fost la prima petrecere – una din multele petreceri cu oameni mari la care am participat copil fiind (o gură o țineam dacă simțeam că intenționează să mă lase acasă). Cum să nu fiu eu de față când spune bancuri (era un izvor nesecat) sau când cântă romanțe? spre deliciul tuturor. De la ea am învățat, așadar, să iubesc viața și s-o cânt și să fiu veselă.

Tot alături de ea am făcut și cele mai lungi plimbări. Nu pot să uit cum străbăteam la pas orașul în lung și în lat pentru ca ma apoi să uităm de noi la câte-o terăsică sub cerul înstelat al nopților de vară.

Nu pot să uit nici cum, deși venea obosită de la serviciu, ne gătea, ne spăla, ne ajuta la lecții. și acum mă întreb uneori de unde avea atâta putere? Și niciodată nu s-a plâns și n-a dat semne că nu mai poate. deși n-avea niciun ajutor de niciunde -tatăl meu pe vremea aia lucra în ture și pleca și foarte des în delegații,  mama și tatăl ei nu mai erau, nu tu frați, nu tu surori gata oricând să te ajute. Poate v-am mai spus, nu mai rețin, că mama mea la vârsta de 5 ani a fost dată la orfelinat și mai apoi, la aproape un an după, a fost înfiată. Deci vă imaginați cam de câtă prețuire și dragoste am avut noi parte, da?

Paranteză: tot din dragoste m-a tras de perciuni atunci când o meritam, mi-a pus lanțul pe ușă atunci când am depășit ora de intrat în casă, m-a pedepsit atunci când am venit cu câte-o notă mai slabă (și s-a întâmplat destul de des) :mrgreen:

Draga de ea… ce și-a mai dorit să facă oameni din noi… cum își lua ea concediile de odihnă taman în preajma examenelor noastre…
Și brusc mi-a încolțit o întrebare: oare e mulțumită de noi? așa pare. pentru siguranță am s-o întreb deseară când m-oi duce la petrecere! nu promit că vă zic și vouă răspunsul! :D

Am pus aici niște gânduri dezordonate, primele care mi-au venit în minte. Multe ar fi de povestit când vine vorba de mama. știți și voi  :) nu-s meșteră în ale cuvintelor și în general aleg să arăt dragostea. așa știu eu s-o exprim. și poate nici așa nu-mi reușește de fiecare dată! știu și simt uneori c-aș fi putut face pentru ea mult mai multe. pentru că merită! Scuzată-mi fie lipsa de eleganță, dar eu-s de părere că mamele merită pupate și în fund! na, c-am zis-o!

Pentru toate astea și pentru muuuuulte altele, o iubesc! Mama mea este cea mai bună, cea mai frumoasă și cea mai deșteaptă! Mama mea este perfectă!

La mulți ani, mamă! și-ți mulțumesc pentru că exiști și pentru tot ce-ai făcut și încă mai faci pentru mine! Să-mi fii mereu sănătoasă și veselă și tânără așa cum numai eu te știu și te vreau!

 

Meseria, brăţară de aur

34

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 11-11-2011

Etichete:, , , , , , ,

No Gravatar

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am tot respectul şi admiraţia pentru oamenii îndemânatici din a căror mânuşiţe ies lucruri frumoase şi, de asemenea, întotdeauna i-am considerat ca având un atu faţă de noi, ăştia “stângacii” şi nepriceputenii. De exemplu, eu sunt catastrofală de-a dreptul! Decât să mă pui să cos, mai bine mă pui să dau cu var sau să scutur covoare! Am cusut zilele trecute un cearşaf plic, desprins de noi cu picioarele de-a lungul timpului. Cum probabil vă imaginaţi, n-am scos plapuma din el ci l-am cusut direct pe pat :mrgreen:   Ş-am purces la cusut. M-am aşezat confortabil pe covor, am luat acuşorul în mâna stângă (că-s stângace, nu ştiu dacă v-am mai spus) – prin găurica căruia am băgat în prealabil o aţă lungăăăă, cât o zi de post, sau cum ar spune mama:  de croitor leneş. Şi m-am apucat de cusut. mă rog, puneţi voi ghilimele la cuvântul CUSUT. O să mă întrebaţi probabil ce m-a mânat, ce m-a determinat să fac asta, ştiind că-s total antitalent la capitolul ăsta. Şi eu am să vă răspund repejor c-am vrut să-i fac o surpiză consortului care în fiecare seară intra în plic în loc să intre sub el şi care, invariabil îşi făcea intrarea în dormitor cu - hihihihi, când intru în pat, parc-aş intra într-o şaorma! M-am amuzat aşa vreo două seri, dar undeva acolo,  în străfundurile mele de femeie gospodină se ducea o luptă. Şi iaca aşa m-am trezit cu acul în mână. Am cusut într-o veselie, am pus cinci rânduri de aţe în ac, s-au şi înnodat, s-au şi rupt… din două cauze posibile: ori aţa era cam putredă, că am papiota aia de aţă albă de când m-am măritat, ori trăgeam eu de ac prea tare, asemenea moşului din povestea cu ridichea :D În fine, ca să nu mai lungesc vorba, într-un târziu am dovedit. Cu simţul datoriei împlinite şi hotărâtă să nu-i zic nimic (c-am stabilit că tre să fie surpriză), am aşteptat noaptea. Şi-a venit. Şi intră consortul în dormitor, dă plapuma la o parte, dă să intre în pat şi observă minunea! Aplauze, laude ba mai avea puţin şi deschidea şi şampania pe care-o cumpărasem pentru ziua lu’ frate-miu! era bucuros. mi-am zis în sinea-mi: taci, că l-am dat pe spate de data asta! Buuuun. Toate astea au durat două minute, adică până în momentul în care s-a uitat mai atent la cusătură. :D L-a buşit un râs nebun, nu se mai putea opri!! eu-l tot întrebam de ce râde, el nu-şi mai revenea şi tot aşa până a deschis gura din care a scos: “draga mia, sunt unele chestii pe care TU n-ar trebui să le mai faci! niciodată în viaţa ta!”
Noa, acum ce să zic… eu ştiam deja asta, că mi-o mai zis-o şi mama, încă din fragedă pruncie, dar am vrut să afle şi el, că-n definitiv asta face parte din cunoaşterea reciprocă :mrgreen:
Ca să nu vă las în aer… de ce râdea? râdea bicoz cusătura era precum pişatul boului! ei na! Adică nu era important că-i cusut, mai trebea să fie şi drept, ca tras cu rigla! heeei! astea-s deja mofturi, nu? Ziceţi şi voi!
Şi uite aşa, de-acu încolo, tot ce-o să se rupă o să ajungă la gunoi! hihihihhi!

Dar să revin. Cum spuneam, am toată consideraţia pentru oamenii îndemânatici. Din categoria acestor oameni face parte şi mama mea soacră. Din cauză că mă iubeşte, îmi face tot felul de surprize! Una mai plăcută decât cealaltă!
Ultima bucurie pe care mi-a provocat-o a fost şalul de tip pancho, verde, pufos şi călduros şi nu în ultimul rând: este împletit cu mânuţele ei!! Îs tare mândră de el, îmi place de nu mai pot şi abia aştept să-mi fac intrarea cu el la Revelion! ;)
Îi mulţumesc din suflet pe această cale! Săr’mâna, mamă soacră! Să fii sănătoasă şi să-mi mai faci, da? Eu în schimb promit să fiu fată cuminte, să fiu fata pe care ţi-ai dorit-o! :)

 

Amintiri de 1 Martie.

37

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 01-03-2011

Etichete:, , , , , , , , , , , ,

No Gravatar

Azi am avut parte de-o surpriză. Maică-mea a scos din “cufărul cu amintiri” nişte felicitări îngălbenite de prin anii ’80. E de musai să le vedeţi şi voi, mai ales că-s de sezon. Din păcate calitatea lor lasă de dorit, pentru că-s făcute, ca de obicei, cu savoniera telefonul. :D

1. felicitare de la mine (13 ani) pentru mama:

Cu textul:  “În fund, pe cer albastru în zarea ‘depărtată, la răsărit, sub soare, un negru punct s-arată! / E cocostârcul tainic în lume călător, Al primăverii dulce, iubit prevestitor. / Ah! Iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă, În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă! / Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări, Prin raze aurite şi vesele cântări.”

2. de la tata pentru mine:

Uite ce-mi zicea: “Scumpa mea fiică, acest gingaş simbol al primăverii să-ţi aducă numai bucurii, împliniri şi realizări cît mai frumoase la învăţătură. Cu drag, tata.” :) nici în felicitări nu mă slăbeau cu “învăţatul”!

3. Aici e de remarcat faptul că de mică sunt foarte “talentată” ( felicitare scrisă în primăvara 1990 – după “revoluţie”winking. Fiţi atenţi aicea ce texte pe mine: ” A fost odată…. o primăvară care a început în decembrie. Puritatea ei să ne umple sufletul. Cu drag, Giana”. A? v-am dat pe spate? :D

4. Alte  modele de felicitări din “trend-ul” anilor ’80….

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu îmi aduc aminte că puneam mare suflet şi mă pregăteam cu drag petru ziua de 1 martie. Am senzaţia că-n timp tradiţia s-a mai diluat. Mărţişoarele şi felicitările au devenit şi ele tot virtuale şi uite de aia, chiar acum, am să vă ofer şi eu unul cu toată dragostea mea! S-aveţi o primăvară frumoasă, dragii mei!

Aiureli

33

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula | Posted on 18-02-2011

Etichete:, , , ,

No Gravatar

Să fim foarte înţeleşi, da? primăvara încă n-a venit ba aş zice că e departe tare. La Iaşi a nins, e frig iar prognozele pe următoarele zile sunt total neoptimiste. Aşa că hai să vorbim despre altceva. Dar oare despre ce? Realitatea este că liniştea care s-a lăsat peste majoritatea blogurilor în ultima vreme, nu face altceva decât să-mi taie elanul de scris. Am senzaţia că toată lumea a intrat în hibernare şi numai eu mai rătăcesc prin lumea asta virtuală. Aşa că cel mai înţelept ar fi să mă duc să mă apuc de coada cratiţei-acolo unde-i stă cel mi bine femeii- şi să mă apuc de gătit. Pentru astăzi m-am gândit la nişte cartofi gratinaţi. Cum de care? Din aia de se pun in cuptor, tăiaţi rondele şi peste care pui smântână, ouă şi caşcaval. Şi pesmet. Hai că nu mai fac încă o postare gastronomică, că-mi displace maxim să mă repet. Cu coada-ntre picioare (nu aia a cratiţei), lipsită de orice urmă de elan muncitoresc, mă duc la bucătărie. Dar înainte de asta vreau să vă doresc un uikend liniştit alături de cei dragi.

P.S. Şi cum de fiecare dată în drumul meu spre bucătărie îmi aduc aminte de vremurile frumoase când eram fată la mama acasă şi  aveam senzaţia că mâncarea se face singură sau pur şi simplu creşte pe aragaz, dau drumul la un Floyd şi vă las cu bine! Să nu-mi plângeţi de milă. Atâta vă rog! :mrgreen:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wBkTUzKAiXQ&w=480&h=390]