Minivacanță la Brașov sau cum m-am dus eu să-mi ridic premiul. Drumul și prima zi.

27

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 28-11-2012

Etichete:, , , , , ,

No Gravatar

Vineri am încălecat pe șa bancheta din dreapta șoferului și am pornit (ce-i drept cu întârziere, c-am spălat mașina înainte de plecare și-atâta ce-o mai puțuluit-o băieții ăia de la spălătorie, că mai aveau o țîră și-i luau culoarea – cale de vreo 2 ore) cu entuziasm și cu Doamne ajută! la drum.

Cu harta în față am stabilit traseul: Iași – Roman – Piatra Neamț – Bicaz – Toplița – Reghin – Târgu Mureș. Vremea a fost destul de bună cu excepția unei mici porțiuni cuprinsă între Roman și Piatra Neamț unde-am avut parte de ceață, dar nu foarte deasă, așa c-am trecut prin ea cu destulă ușurință. Frumusețea traseului este dată de Cheile Bicazului – care deși le-am văzut de zeci de ori tot reușesc să mă fascineze, așa că le-am tras în poză și de data asta! Interesant ni s-a părut că deși prin Chei era ceață și înnourat, la ieșire s-a dat cu soarele peste noi, ba mai mult, cu zăpadă! :D

Soare și zăpadă:

După vreo 6 ore de mers regulamentar pe șoselele patriei, am ajuns la destinație, adică la Mel (șilavarăcald) acasă. Buuun, c-am crezut că trece anul și nu mai apuc s-o văd! de aia eu zic că nimic nu-i întâmplător în viața asta. nu degeaba am câștigat eu premiu o excursie la Brașov, care-i la 2 ore juma de Târgu Mureș.

Fac o mică paranteză aici, deși a povestit și Mel pe blogul său cum am nimerit la ea acasă.  Înainte de intrarea în Târgu Mureș, mi-a explicat la telefon pe câte străzi trebuie să fac la dreapta și la stânga și iar dreapta și iar stânga și pe lângă prefectură și pe lângă complexul Litoral etc șamd. Normal că eu ziceam da, da ca un copil ascultător și, la final, după ce-am închis telefonul am realizat că n-am înțeles nimic :mrgreen:
Așadar, am oprit în fața unul mall mare care avea parcate în față mai multe taxiuri. cine să știe mai bine orașul dacă nu un taximetrist? Și-l abordăm pe unul dintre ei. Din păcate și el a început să-mi dea cu dreapta și stânga, moment în care am avut o revelație și am zis:  – uitați cum facem: eu merg cu dumneavoastră în taxi în față și soțul meu vă urmează din spate cu mașina! Și uite așa am ajuns fără probleme la Mel și i-am demonstrat că sunt o tipă foarte orientată și că ea mi-a dat foarte bine toate indicațiile! :D

Și nici n-am intrat bine în căsuța călduroasă (și la propriu și la figurat) că ne-a și pus Mel la masă. și aici am să intru puțin în amănunte și-o să vedeți și de ce fac asta.
Cu toții știm și am văzut (nu o dată) că la ea pe blog se dă nepricepută în ale bucătăritului. Eh, eu acuma (sper să nu se supere, adică știu că n-o să se supere, Sîc!) am s-o cam dau de gol pentru că ciorbă cum am mâncat la ea, făcută de mânușițele ei (fără s-o periez), n-am mai mâncat niciodată. O bunătate de ciorbă cu legume și cărniță și smântână și cred că numai o bucățică din ea n-a pus acolo! așa de bună că am mai cerut o porție. și numai eu ci și Liviul. Pur și simplu m-a topit, m-a pierdut, dar nu pentru multă vreme, c-a apărut și felul doi: păstrăv cu orez și sos de soia. Pfoaaa, altă bunătate! Și uite așa am făcut o burtă de popă cu mâncărică bună și nelipsita palincă alături și uite așa mi-am dat eu seama că Mel se alintă și că ea de fapt e-o meseriașă și face papa bun! ;)
Ne-am tras sufletele cale de vreo jumătate de oră după care am purces într-un tur al orașului – pe care din păcate nu prea l-am văzut, că în afară de faptul că era întuneric, era și ceață -  un motiv în plus de râs și hăhăială. :D

Reîntorși din oraș, am mai stat de vorba până pe la orele două din noapte (nu că n-am fi putut sta mai mult) după care am mers la nani, că a doua zi trebuia să fim freș și pregătiți de marea aventură: Brașov!

Trezire, mic dejun făcut de Peșty (mulțumim, Peșty pentru tot kiss ), cafeluță, țigări și la drum!
Pe la orele 12 ale amiezii am ajuns la Brașov. să-mi ridic premiul, da? batting eyelashes Cazare la hotel Aro Palace, hotel de 5 stele. elegant, curat, condiții umane și cel mai frumos: priveliște faină de admirat din balconul camerei.

Și cum stăteam noi așa marcați de frumusețea peisajului au apărut și ceilalți membri ai găștii cu care aveam să împart și să mă bucur de premiul câștigat și anume: Psi și Cristian – blogări și ei, dar mai ales prieteni.

Și pentru că (virgulă) călătorului îs șade bine cu drumul am plecat cu ghidul nostru drag (psi) într-un tur al orașului.

În fața hotelului. tot acolo îs făcute și pozele în care apărem toți încornorați din postarea anterioară.

Și am mers noi așa o bucată bună până ne-o năpădit foamea. De aici începe momentul sponsorului – sponsor fiind restaurantul Paradis by CarmOlimp. Ei mi-au acordat premiul care-a constat pe lângă cazarea timp de-o noapte la hotel Aro Palace și în 3 mese pe zi la restaurantul lor.
Nu pot să descriu în cuvinte ce bunătățuri am mâncat acolo (felicitările mele sincere bucătarilor și chelnerilor!) așa c-o să vă las în compania fotografiilor. îs mai mult decât grăitoare!

Intrarea (nu-i prins în poză covorul roșu! să trag de urechi fotograful?) :P

Studiatul meniului (treabă complicată, că toate arătau bine și ne tentau, dar ce să ne fi făcut, că n-aveam decât câte una bucată stomac de persoană):

Papa bun și foame mare:

Detalii:

mușchi de vită în sos de piper verde

Paste – cele din imagine sunt bolognese iar cele din planul îndepărtat (adică din fața mea) îs cu piept de pui. Salivez cu gândul la ele, da? :mrgreen:

salată cu de toate :D

Și au mai fost și ceva ciorbe, dar am omis să le fotografiez datorită glicemei scăzute pe fond de foame. :D   însă mă puteți crede pe cuvânt – totul a fost gustos, ne-am ridicat mai mult decât sătui de la masă și chiar ne făceam probleme că nu-i vreme destulă să ni se facă suficient de foame până la cină :D

După o masă copioasă a urmat întâlnirea cu dush, o altă blogăriță din Brașov care ni s-a alăturat în plimbarea cu numărul doi și în ceea ce-a urmat ulterior plimbării, respectiv o seară minunată petrecută într-un pub tare primitor și intim de prin centrul Brașovului.
Sunteți pregătiți pentru o nouă serie de fotografii? :P

Renumita stradă a Sforii:

În Piața Sfatului:

stăteam lângă psi, deci mă pisiceam :D

Fericită nevoie mare!

Doamna psi în acțiune :D

Ghici ce biserică fotografiam aici de zor?

Cu ghidul nostru foarte bine documentat care ne explica chestii. eu pozam, nu rețin ce ne zicea acolo :D

Tâmpa :D

Și hai că în ritmul ăsta nu mai termin postarea nici până mâine. așa că trecem direct în pub:

Mel în timp ce dădea autografe pe noua ei carte ieșită  de sub tipar  acum vreo două săptămâni:

Două doamne:

Băiatul care ne cânta în surdină la pian… tare frumos! se poate observa și un cățel pe acolo, prin partea de jos :) fie vorba între noi, la Iași nu-i voie să intri cu câinele în restaurant. moldoveni chitroși! :mrgreen:

Și uite așa, din vorbă în vorbă, ceai în ceai și-o cană cu vin s-au scurs câteva ore bune petrecute împreună, ore pe care le voi purta în inimă și în suflet mult timp de acum încolo…

Și a venit momentul CINĂ! :D hop iar la masă la restaurantul de acum favorit și anume Paradis by CarmOlimp!

dă-i cu cordon bleu

și dă-i și cu șalău

și cu clătită umplută cu șuncă și cartofi:

icre negre

și un platou cu varii chestii!

Și iarăși pentru că ne-a luat valul povestirilor și-a veseliei, am uitat să pozez papanașii și tortul și clătitele! vai, ce rău îmi pare!

Tare bine ne-am simțit și ne-o mai fost. Pe la orele 12 de noapte trecute fix am decis (cu greu) să mergem la cucluș.

Pe drum, puțin șuting:

Așa s-a încheiat prima din cele două zile de poveste petrecute la Brașov împreună cu oameni dragi mie.

(Va continua)

Mulțumiri speciale echipei blogalinitiative și restaurantului Paradis by CarmOlimp pentru că mi-au oferit această șansă!

P.S. data care apare pe unele fotografii nu-i reală! :mrgreen:

Jurnal de vacanță. Ziua 4.

18

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 09-01-2012

Etichete:, , ,

No Gravatar

“Nu știu dacă mai avem undeva pe pământul românesc un loc mai frumos ca Valea Oltului… Când vii din Ardeal, cu cât te apropii de Turnu Roșu, cu atât Valea Oltului se strâmtează si frumusețea locurilor te uimește și înspăimântă”
(George Coșbuc)

După Revelion am lenevit cu toții bine merci până pe la orele 12 de amiază. Și cum soarele era sus pe cer, deci vreme numai bună de făcut plimbări am decis: nu mergem la Păltiniș așa cum ne propuseserăm cu două zile înainte, ci mergem la Turnu Roșu la sora Strigoiței. Păltinușul am hotărât c-o să-l vedem la vară, c-acu oricum nu era nici cine știe ce zăpadă și cu siguranță, dat fiind faptul că era 1 ianuarie, toate erau închise.

Cu oala de ciorbă de burtă și cu cefuțele de porc în portbagaj, ne-am îmbarcat ș-am plecat spre Turnu Roșu. Măi fraților! ce peisaje frumoase am putut vedea până acolo… pfoaaa! din cauză că era senin se vedeau munții cu crestele lor înzăpezite și brazii falnici încărcați și îngreunați și ei de zăpadă! O minunăție!

În circa 20 de minute am ajuns la destinație. Acolo alte peisaje de vis… de fapt acolo totul era frumos: sora Strigoiței, căsuța surorii de Strigoiță, copiii surorii Strigoiței, tot, tot! Mi-a plăcut totul de nici n-am cuvinte să mă exprim. Cald, primitor, vesel, pansament pentru suflet.

În timp ce noi ne încălzeam, mai mâncam un cârnăcior fiert în moare de varză, mai beam o vișinată, tatăl Strigoiței, un harnic prin definiție, pregătea focul, afară.  Noi, în casă, încălziți bine de mai aveam un pic și torceam precum motanii pe sobă, aproape că nu ne mai dădeam duși, dar vai! ce-am fi pierdut dacă n-o făceam!

Așadar, după vreo oră de stat la gura sobei, mâncat și sporovăit, ne-am îmbrăcat bine și-am ieșit afară. Acolo, nepotul cel mare al Strigoiței (care are pe carnetul de note numai de foarte bine și e și frumos de-o să rupă multe inimi), ne aștepta pe noi-fetele cu scăunele și băncuțe, pe care tatăl Strigoiței, ulterior, din când în când, le ținea deasupra focului ca să le încălzească, astfel că fetele nu riscau să facă vreo cistită, Doamne ferește! :D

Și-am stat în jurul focului mult și bine și-am râs ș-am cântat și-am băut vin fiert și-am povestit, timp în care tatăl Strigoiței întreținea focul, așa de bine, că aproape c-am uitat că de fapt focul ăla era făcut pentru prăjit cefele de porc :D A fost, ca să zic așa, un fel de foc de tabară în jurul căruia ne-am simțit bine și ne-am apropiat și mai mult. :)

Fotografii, da?

Făcute din fața casei Strigoiței. Asta da priveliște! Nu că-i frumos tare? :)

Încălzitul scaunului ș-a chicerelor:

Vinucul fiert

Într-un târziu, ne-am adunat cu toții în căsucă și-am stat în jurul mesei toți grămadă și ne-am simtit bine tare de nici n-am realizat când au venit orele douăzecișitrei. :) Am mai fi rămas acolo încă cel puțin o săptămână și tot n-ar fi fost de ajuns, dar știți cum e: tot ce-i frumos durează puțin. Cum bine a spus mama Strigoiței: a fost ca un vis!

 

Țin să mulțumesc pe această cale atât Strigoiței cât și părinților ei, familiei ei frumoase, pentru clipele minunate pe care ni le-au oferit! kiss

A doua zi am plecat spre casă.
Pe drum am mai făcut ceva fotografii, ce credeați c-ați scăpat? :D Așa că: chipintaci!

O săptămână frumoasă să aveți, dragii mei dragi!

 

Jurnal de vacanță. Ziua 1.

33

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 05-01-2012

Etichete:, , , , ,

No Gravatar

29 decembrie, ora 10. Destul de târziu dat fiind faptul că ne-am propus să plecăm la ora 8. Ceva trebi urgente ne-au dat programarea peste cap, dar n-a fost bai, că-n definitiv urma să plecăm cu mașina, deci n-aveam de pierdut niciun avion și nici nu trebuia să ajungem la vreo oră fixă la Casa Albă. Buuun. Înainte să ieșim din casă scot din frigider toată mâncarea, inclusiv o oală de supă de văcuță (o nebunie) pe care-o pun într-o caserolă cu gândul s-o duc mamei, c-ar fi fost păcat să se învechească în frigider. unde mai pui că era făcută c-o zi  înainte și era plină de legume și rasoale de văcuță. Ne aruncăm în mașină cu tot cu bagaje și cu Gipsy (care mergea la bunica aka mama pe timpul mini vacanței noastre). Mă scobor din mașină – într-o mână țineam tăgârțele cu cronțoanele Gipsanului și cu supa și în cealaltă îl țineam pe Gipsy de lesă. Cel de pe urmă se smucește într-un mare fel chitit să marcheze copacul din fața scării, moment în care se rupe tăgârța cu supa, cade caserola, se sparge iar restul vi-l puteți imagina… :D Adun de pe jos ce se putea aduna, duc cățel la mămuca, o pup de la mulți ani și plec în goana mare. Pe drum realizez că am uitat sticla de pălincă de 2 litri acasă. Asta e. Nu ne mai întoarcem, că superstiția zice că-ți merge rău dacă te întorni din drum.

M-am luat cu vorba și-am uitat să vă zic că destinația noastră era Sibiul și că la Sibiu urma să ne întâlnim cu niște oameni tari dragi nouă: Strigo, Pepe și părinții Strigoiței, niște oameni absolut oameni!! dar despre asta într-o postare viitoare. Buuun.

Ș-am plecat la drum liniștiți și mulțumiți de condițiile meteo foarte favorabile nouă, având în vedere că aveam la mașină caucicurile de iarnă cu care am mers toată vara :mrgreen: La Iași era soare și frumos, niciun nor pe cer. De pe la Roman începând a apărut ceața și-a ținut-o așa muuuult și bine, adică cam până la Sibiu cu mici porțiuni în care era ridicată. Am făcut 45o km în 8 ore juma, deci vă dați seama cam cum s-a circulat. Ne-a obosit pe toți ceața aia deasă și eram așa de concentrați că aproape că nici nu mai respiram.

Poftim și dovada:

Am ajuns cu bine la Sibiu grație Liviului meu, care nu-i că-i al meu, dar e un foarte bun șofer.

De undeva de la intrarea în Sibiu au venit Strigoița și Pepe și ne-au luat la ei acasă. Acolo ne așteptau părinții Strigoiței – niște drăgălași de oameni, pozitivi și extraordinar de primitori!! Ciorbiță cu perișoare, fripturici, pălincuțe și vișinate și câte și mai câte, c-atâtea am mâncat cât am stat la masa lor mare, c-am venit mai plinuță cu vreo 2 kile acasă :D Zic și pe această cale: sărut mânușițele lor de părinți buni și frumoși!

După ce-am stat tihnit în jurul mesei cale de vreo două ore…. ce? doar nu credeți că ne-am dus la culcare??? neeee! Strigo și Pepe făcuseră rezervare la un pub testat de ei cu ceva zile înaintea sosirii noastre și bine-au făcut! Ne-am fățuit o țâră, am dat ceva prafuri pe figură, am făcut ceva pozișoare cu brăduțul după care am purces către mult lăudatul pub.

Drumul spre pub prin centrul Sibiului – un Sibiu luminat, îmbrăcat în haine de sărbătoare. Frumos Sibiul. Tare frumos!

Și-am ajuns la pub. Pub Oldies. Un pub cu muzică, ca să zic așa, de pe vremea mea. Tina Turner, Abba, Phil Collins, Boney M sunt doar câteva nume de artiști care ne-au încântat cu muzica lor în acea seară de vis. Un Pub în care dacă aș fi din Sibiu, m-aș duce în fiecare sâmbătă seara. Excelent!

Ne-am comandat un ditai dozatorul de bere, să fie, să găsească și să nu ne deshidratăm, Doamne feri! :D

Și ce fac un ardelean, un oltean și un moldovean când se întâlnesc?? Aaaaa? Ia ghici? Fac o horă, firește!!

bine, plus ceva scheme și figuri pe care le-am dobândit de-a lungul vieții mele de artistă :mrgreen:

și puțin șuting prietenesc (a se observa dozatorul deja golit) :D

Și uite așa ne-am zbânțuit și ne-am simțit bine alături de prieteni până pe la orele 4 ale dimineții când am decis c-ar fi timpul să merem spre pătucurile noastre!!

Mare veselie mare și pe drum! și normal, iarăși șuting! Păi cum altfel? :P

Și uite așa am încheiat prima din cele 4 zile de vis petrecute la Sibiu împreună cu oameni frumoși.

Stați pe recepție că urmează și continuarea.

Vă pup dragii mei și vă doresc încă o dată un 2012 plin de realizări pe toate planurile! kiss