Păpică și filme

14

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 21-04-2012

Etichete:, , , , ,

No Gravatar

Bucuria de ieri provocată de soare a fost de scurtă durată. La puțin timp, cerul s-a acoperit de nouri negri și parcă să fie și mai convingător a fost “asezonat” și cu ceva tunete și fulgere.  Acuma ce să zic? nu-s foarte deranjată de ploi, în general vorbind, decât atunci când sunt la mare.  Altfel, ploaia-mi pare o adevărată terapie pentru creierii capului. nimic nu se compară cu aerul ăla proaspăt din timpul și de după ploaie, cu sunetele făcute de picurii care se lovesc de pervaz la auzul cărora eu adorm într-o clipită… muamăăă, cât îs de romantișe azi :D Să mă oprească careva!!! :D Stop, deci.
Așadar, date fiind condițiile meteo, m-am retras acolo unde-mi place mie cel mai mult. și nu, nu în pat cum ați fi tentați să credeți, ci la bucătărie. Am scotocit printre rețele de la mămuca și-am dat peste… da, v-ați prins! urmează să vă fac o recomandare culinară :mrgreen: știu că-i neinteresant, însă vă asigur că-i foarte gustos. Și mai e ceva… trebuia să postez și eu ceva pe ziua de azi, nu? :D

Acum, c-a scăpat de introducere hai să vă arăt rețeta (click pe ea ca s-o vedeți mai mare):

Pare lungă la prima vedere, da-n realitate îs câțiva pași care se fac foarte rapid, și anume:

1. tai pieptul de pui cubulețe, la fel și ciupercile (eu am avut ciuperci de conservă) și le pui la călit cu unt.  sare și piper.

2. în paralel, pui conopida (eu avut și puțin broccoli, dar cum atât conopida cât și broccoli-ul fac parte din aceeași familie – Crucifere, n-a avut ce să-i cauzeze) la fiert în apă cu sare. Buchețele, așa, nu toată grămadă, da?
Nenea ăsta bucătar a ținut-o înainte o oră în apă cu zeamă de lămâie, că cică să-i iasă viermii! eu n-am ținut-o, c-am luat-o de la Carrefour, nu de la bunica din grădină :D

3. amesteci cele 400 de grame de smântână cu oul bătut, sare și piper după gust.

4. razi cașcavalul (în rețetă nu zice cantitatea, dar eu am pus cam 200 de grame) pe care-l amesteci cu pesmet (cam 2 linguri).

5. Finalul. Într-un vas uns cu unt peste care ai presărat și puțin pesmet pui în următoarea ordine, în straturi:

- conopida pe care-ai scurs-o în prealabil

- amestecul călit de piept de pui + ciuperci

- amestecul de smântână + ou

- iar la urmă, peste toate astea, presari uniform cașcavalul ras amestecat cu pesmet.

- Și la finalul finalului arunci niște cubulețe de unt, ca-n fotografia de mai jos:

În cuptorul preîncălzit la foc mediu (200 de grade) pui toată tărășenia asta! În jumătate de oră este gata!

Cam în halul ăsta arată:

Măi copii, iese o bunătate, parol! Și chiar nu-i greu de făcut! Spor la gătit dacă vă bate un gând să faceți rețeta asta!

După ce-am gătit și-am mâncat bine, cu burta ca de popă pe care puteam să omor purici,  m-am băgat la vizionat de filme.  Ș-am văzut:

1. Dogville (2003) – cu Nicole Kidman și Lauren Becall, un film de 8.3 pe imdb.  Dacă nu l-ați văzut până acum vă recomand s-o faceți. Poate fi văzut: -  aici

2. Of mice and men (1993) – cu John Malkovich care face un rol de retardat și-l face absolut remarcabil!  Zic că nu-i de ratat! e foarte mișto.  – aici

Acestea fiind zise, mă retrag în treburile mele, dar nu înainte de-a vă ura un uikend plăcut și liniștit alături de cei dragi!

Vă țuc cu drag și spor! kiss

Pizza ca la mama soacră

56

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula | Posted on 02-04-2011

Etichete:, , , ,

No Gravatar

Ieri am făcut o pizza – reţetă de la mama soacră-, chestie care se întâmplă foarte rar deoarece aluatul, de fiecare dată când am făcut, îmi ieşea aşa tare de puteai  liniştit să spargi capul cuiva cu el. (între noi fie vorba, noroc că nu mă enervează nimeni dintre ăştia ai mei, de-s prin preajmă).

Aşadar, pentru că mă simţeam foarte bine, cum v-am şi spus de altfel, şi pentru că trebuia să-mi consum energia în exces, am purces la trebuşoară şi credeţi-mă rezultatul a fost mai mult decât spectaculos (mai exagerez şi eu), iar pizza a dispărut într-o oră juma! Noroc c-am apucat să-i fac o poză la început!

Aluatul, deci. Avem nevoie de juma de cub de drojdie (apx. 30g.), o cutie de margarină tartinabilă, din aia la cutie (250g)! (deci nu Unirea, specială pentru prăjituri si aluaturi, da??!!) şi făină ochiometric. În primă fază se mixează margarina cu drojdia diluată în prealabil în două linguri de apă călduţă, după care în ploaie, punem făina. Câti-un pic, câti-un pic până capătă o consistenţă de aluat, deci nici prea tare, nici prea moale.

După ce-ai terminat cu aluatul, il punem la crescut vreo juma de oră timp în care, nu stăm şi ne scobim în nas ci tăiem ingredientele ce urmează a fi aruncate peste aluat! Asta se cheamă organizarea muncii. Aşaaaa.

Ingrediente am zis? da. Astea îs la alegerea voastră! ce aveţi prin frigider puteţi pune! Caşcaval, salam, şuncă, ciuperci, ceapă, măsline. Eu peste toate astea am pus şi trei ouă bătute bine în care am azvărlit olecuţă de sare, piper şi suc de roşii (merge şi checeap).

După ce-a crescut aluatul, îl întindeţi cu sucitorul pe masa de lucru (ce profi mă exprim!), pentru ca mai apoi să-l puneţi pe tava unsă cu margarină sau ulei peste care aţi pus şi puţină făină (ca să nu se prindă). Odată întins aluatul e momentul să adăugaţi toate alea de le-aţi tăiat mai sus. Se dă la cuptorul preîncălzit şi se lasă acolo până când deasupra se vede aşa, o crustă – aproximativ trei sferturi de oră la foc mediu.

Se serveşte caldă, cu checiap şi cu multă poftă!!

Am făcut şi două fotografii, c-aşa-i şade bine unui maestru bucătar :mrgreen:

A fost foarte bună şi cel mai important – aluatul în sfârşit mi-a ieşit fraged!! V-o recomand cu căldură!!

Uikend fain s-aveţi! E un ordin! :P

Ce mai gătesc eu când gătesc

60

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula | Posted on 17-02-2011

Etichete:, , , , , , ,

No Gravatar

Mă loveşte duminică seara cheful de gătit. Aveam în frigider nişte ficăţei de pasăre pe care, nu ştiu ce mi-a căşunat, dar voiam să-i gătesc altfel decât o fac de obicei adică la ceaun cu 3, 4 cepe călite. Şi mă apuc de căutat pe tata gugăl – reţete. Găsesc repede o reţetă care corespundea la fix cu ingredientele de care dispuneam. Aşadar, hai să vă zic reţeta aşa, în linii mari.
Se iau 500 de grame de orez, se pun la fiert în apă cu sare. După ce orezul a fiert, se ia de pe foc şi se amestecă cu 300 de grame de caşcaval şi 3 ouă. Toată treaba asta se pune la cuptor într-o tavă unsă în prealabil cu unt. Când chestiunea asta prinde-o culoare aurie, se scoate din cuptor şi peste ea se pune următoarea combinaţie, pe care, ai pregătit-o în timpul cât a stat orezul la cuptor. Deci 500 de grame de ficăţei de pasăre, 3 cepe, un ardei, rosii în bulion, 300 de grame de ciuperci, condimente, bla bla, se călesc la foc mic. Eh, amestecul ăsta se pune ulterior peste patul ăla de orez de care v-am zis şi se dă iarăşi la cuptor pentru vreun sfert de oră. Toată treaba asta arată cam aşa la final (fotografia nu-mi aparţine):

Nu arată rău, nu-i aşa? Măi copii, nu arată rău dar la gust este oribilăăăăă!! N-am mâncat în viaţa mea ceva mai dezgustător! O combinaţie absolut nefericită de ingrediente, ca să nu mai zic de costuri. În concluzie un mare rateu şi timp pierdut în bucătărie. M-am învârtit pe lângă toată drăcovenia asta de “budincă” cale de vreo trei ore!
Ruptă de foame şi nerăbdătoare, pregătesc frumos masa şi-mi invit soţul la marea supriză gastronomică. Iau prima gură, dau să vărs dar mă abţin, că mă gândesc că dacă totuşi lui îi place… Mă uit la el, săracu… un drăguţ… îi văd grimasele şi aştept să zică ceva. El, observându-mă vădit scârbită (se pare că totuşi n-am reuşit să-mi ascund prea bine sila) îmi zice:
- Ţie nu cred să-ţi placă foarte mult pentru că ştiu că nu eşti mare amatoare de orez! :D
dar nici n-a zis că nu-i place. Sinceră să fiu, nu ştiu cum de-a reuşit să mânânce toată porţia aia generoasă dehais-oalintămşisă-izicem “budincă”, cert este că mai târziu, spre seară mi-a mărturisit timid că i-a lăsat un gust tare naşpa-n gură şi c-aş face bine s-o arunc :D :D Eiiii, cum s-o arunc, nu mai bine dăm la căţel o porţioară? Zis şi făcut. Gipsy al meu a mâncat aproape instanteu maglavaisul din castron, ba în mărinimia-mi, am dus o porţie zdravănă şi la prietenii mei- căţeii pripăşiti prin jurul blocului. “Un vis, o nebunie”, mi-am zis! am făcut o excelentă mâncare pentru câini, deci totuşi a meritat efortul. Asta până a doua zi când Gipsy al meu a vomat în trei reprize de mi-a rupt sufletul tot de atâtea ori.

Ca o concluzie: nu mai fac în viaţa mea experimente culinare cu reţete luate de pe internet!