Jurnal de vacanță. Ziua 4.

18

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 09-01-2012

Etichete:, , ,

No Gravatar

“Nu știu dacă mai avem undeva pe pământul românesc un loc mai frumos ca Valea Oltului… Când vii din Ardeal, cu cât te apropii de Turnu Roșu, cu atât Valea Oltului se strâmtează si frumusețea locurilor te uimește și înspăimântă”
(George Coșbuc)

După Revelion am lenevit cu toții bine merci până pe la orele 12 de amiază. Și cum soarele era sus pe cer, deci vreme numai bună de făcut plimbări am decis: nu mergem la Păltiniș așa cum ne propuseserăm cu două zile înainte, ci mergem la Turnu Roșu la sora Strigoiței. Păltinușul am hotărât c-o să-l vedem la vară, c-acu oricum nu era nici cine știe ce zăpadă și cu siguranță, dat fiind faptul că era 1 ianuarie, toate erau închise.

Cu oala de ciorbă de burtă și cu cefuțele de porc în portbagaj, ne-am îmbarcat ș-am plecat spre Turnu Roșu. Măi fraților! ce peisaje frumoase am putut vedea până acolo… pfoaaa! din cauză că era senin se vedeau munții cu crestele lor înzăpezite și brazii falnici încărcați și îngreunați și ei de zăpadă! O minunăție!

În circa 20 de minute am ajuns la destinație. Acolo alte peisaje de vis… de fapt acolo totul era frumos: sora Strigoiței, căsuța surorii de Strigoiță, copiii surorii Strigoiței, tot, tot! Mi-a plăcut totul de nici n-am cuvinte să mă exprim. Cald, primitor, vesel, pansament pentru suflet.

În timp ce noi ne încălzeam, mai mâncam un cârnăcior fiert în moare de varză, mai beam o vișinată, tatăl Strigoiței, un harnic prin definiție, pregătea focul, afară.  Noi, în casă, încălziți bine de mai aveam un pic și torceam precum motanii pe sobă, aproape că nu ne mai dădeam duși, dar vai! ce-am fi pierdut dacă n-o făceam!

Așadar, după vreo oră de stat la gura sobei, mâncat și sporovăit, ne-am îmbrăcat bine și-am ieșit afară. Acolo, nepotul cel mare al Strigoiței (care are pe carnetul de note numai de foarte bine și e și frumos de-o să rupă multe inimi), ne aștepta pe noi-fetele cu scăunele și băncuțe, pe care tatăl Strigoiței, ulterior, din când în când, le ținea deasupra focului ca să le încălzească, astfel că fetele nu riscau să facă vreo cistită, Doamne ferește! :D

Și-am stat în jurul focului mult și bine și-am râs ș-am cântat și-am băut vin fiert și-am povestit, timp în care tatăl Strigoiței întreținea focul, așa de bine, că aproape c-am uitat că de fapt focul ăla era făcut pentru prăjit cefele de porc :D A fost, ca să zic așa, un fel de foc de tabară în jurul căruia ne-am simțit bine și ne-am apropiat și mai mult. :)

Fotografii, da?

Făcute din fața casei Strigoiței. Asta da priveliște! Nu că-i frumos tare? :)

Încălzitul scaunului ș-a chicerelor:

Vinucul fiert

Într-un târziu, ne-am adunat cu toții în căsucă și-am stat în jurul mesei toți grămadă și ne-am simtit bine tare de nici n-am realizat când au venit orele douăzecișitrei. :) Am mai fi rămas acolo încă cel puțin o săptămână și tot n-ar fi fost de ajuns, dar știți cum e: tot ce-i frumos durează puțin. Cum bine a spus mama Strigoiței: a fost ca un vis!

 

Țin să mulțumesc pe această cale atât Strigoiței cât și părinților ei, familiei ei frumoase, pentru clipele minunate pe care ni le-au oferit! kiss

A doua zi am plecat spre casă.
Pe drum am mai făcut ceva fotografii, ce credeați c-ați scăpat? :D Așa că: chipintaci!

O săptămână frumoasă să aveți, dragii mei dragi!

 

Jurnal de vacanță. Revelionul.

22

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 08-01-2012

Etichete:, , , , , , , , ,

No Gravatar

Și cum spuneam, freșuiți, bine îmbrăcați (adică gros) și cu șampaniile în sacoșă, am plecat către Piața Mare pe la orele 22.00. Acolo cheful era deja în toi, lumea de pe lume – multă și cu chef de distracție, lumini multicolore, muzică, veselie, ce mai! petrecere în toată regula! Ne-am integrat rapid în mulțime și-am început și doi dănțuiala – din două motive: primul – muzica era foarte bună (au venit ceva formații care-au cântat tot felul de cover-uri șlăgăroase) și al doilea – nu voiam să ne apuce frigul. De aspectul cu prevenirea frigului s-au ocupat și băieții care-au stat cu stoicism la un rând de câteva zeci de oameni ca să cumpere vinuc fiert. ;)

Iar mă lungesc cu vorba. Nu mai bine vă arăt ceva fotografii?

5 4 3 2 1 !!! La mulți aniiiiii 2012! Să curgă șampaniaaaaaaa!

După momentul artificii a urcat pe scenă trupa Jukebox, trupa Cronicii Cârcotașilor, despre care eu personal am o părere foarte bună. Mi-au plăcut mult! îs foarte talentați băieții. nota 10!

Și-a început dezmățul dansul :mrgreen:

Și uite așa ne-am zbânțuit până după orele 2. Normal că nu ne-am dus direct acasă, ci ne-am mai plimbat lela pe străzi și-am mai făcut ceva fotografii :D

Pe lângă clădirea aia din poza din stânga jos se auzea muzică. Aruncăm un ochi și ce să vezi? ditai cheful cu muzică de dans veche. Chiar când treceam noi pe acolo se auzea The Power, piesa celor de la Snap dacă o mai țineți minte. Și ne-am apucat de dansat și le-am făcut din mână petrecăreților din interior și ei nouă și uite așe ne-am discomănit și noi pe gratis :D

După care am mers să vedem podul mincinoșilor și seara. Foarte frumos luminat :)

Aici nu mai rețin exact ce se întâmpla… sper că nu voia să mă arunce :D

Și-am plecat acasă unde ne-am pupat sub vâsc și ne-am făcut urări și-am mâncat ș-am beut până pe la orele 4 juma.

A fost, cu siguranță, cel mai frumos Revelion pe care l-am trăit până acum. Cu oameni frumoși și buni.

Stați pe aproape, că urmează și sorcova vesela pe undeva pe la Turnu Roșu ;)

Vă pup, copilași și vă doresc să aveți o săptămână pe măsura așteptărilor!

L.E. Azi, acum mulți ani, în 1935, s-a născut Elvis, my favourite!!!! La mulți ani, Elvis! you are the best!

Jurnal de vacanță. Ziua 2.

48

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 06-01-2012

Etichete:, , , ,

No Gravatar

Trezirea de după dezmățul din pub s-a făcut cu noaptea-n cap, respectiv pe la orele 11.30. Mi-am adunat capul de pe pernă (niciodată să nu combinați cognacul cu berea) și-am purces către bucătărie unde eram așteptată de părinții Strigoiței cu un ibric mare și aburdind plin – plinuț cu cafea și unde am constatat că-s prima din gașca noastră de 5 cheflii care s-a trezit (brusc am tras concluzia că-s cea mai matinală – SÎC!).  După vreo oră de stat la povești cu mama Strigoiță și de savurat cafeluțe,  au început să apară unul câte unul și-ai mei, ca brazii. A urmat apoi micul dejun de la orele 13 ( :D ), s-a mai stat o țâră la povești după care am purces (organizați bine de Strigo) către oraș. Ah, și ce oraș! O minunăție! Și unde mai pui că se pusese și pe nins, de-am zis că sigur vom avea zăpadă de anul nou! – n-a fost să fie pentru că afară era cald și bine.

Și cum spuneam, am plecat cu toții per pedes către oraș, de data asta pe lumină :)

a urmat apoi un popas într-o cofetărie superbă! călduroasă și primitoare. – aici am mâncat cele mai bune prăjituri și-am beut cea mai delicioasă cafea cu lapte! Și aveam și-o priveliște… dar hai mai bine să vă arăt:

Încălziți bine și cu forțe proaspete am pornit întru cutrierat orașul.

Patinoarul artificial din Piața Mare

Și urmează fotografii cu Sibiul vechi. Voi puteți da click pe poză și de acolo cu săgeată înainte puteți vedea toate fotografiile. Comentariile nu-s de mare angajament, așa că nu pierdeți nimic dacă nu le citiți :D

Îmi plac acoperișurile alea cu ochi :)

Un afiș cu formațiile care aveau să cânte în Piața Mare de Anul Nou, printre care și Jukebox – formația de cântă la Cronica Cârcotașilor (foarte buni băieții).

Vestitul Pod al mincinoșilor!

În fața mea aveam podul mincinoșilor, iar în spate ce se vede. Punctele alea albe de se văd din loc în loc pe fotografie îs fulgii de nea.

Și cum mi s-a spus de nenumărate ori că sunt o mincinoasă, nu puteam rata podul ăla, așa că m-am imortalizat repede călare pe mnealui! :mrgreen:

de mai multe ori! :D

Vedere de pe pod în jos:

Aici am rugat pe cineva să ne facă o fotografie, s-apărem toți în poză!

Pe străduțe lăturalnice:

Așa-s capacele de canal în Sibiu! Faine, nu?

Ah, am uitat să vă zic că Strigoița m-a băgat în toate bisericile! una n-a scăpat! :D Probabil m-a simțit că-s cam păcătoasă! Nimic de zis: toate frumoase, vechi, pline de istorie!

Fotografia de jos am făcut-o pentru că mi s-a părut interesant copacul ăla – cu frunzele uscate pe el. Mă întreb de ce n-or fi căzut? hm :-?

Bradul din Piața Mare văzut din perspectiva mea, adică șuie :D

De acum încolo urmează niște fotografii de care eu sunt foarte mândră! Dom-le când îs bună, îs bună! :D

Stați așa, nu plecați, ăstea or fost așa, de încălzire! de abia de-acu încep alea faine rău! :P

În poza de jos mi-a plăcut aparatul de aer condiționat din stânga, vopsit în roșu, oarecum la culoarea zidului de cărămidă :)

Carmen, cablul ăla chiar n-aveam cum să-l scot din cadru! :P

Și niște detalii

Normal c-am intrat și în biserica asta, că doar v-am zis că n-am ratat niciuna! :P

Cam ăsta e Sibiul văzut cu ochii mei! O frumusețe de oraș, curat, cochet și îngrijit, un oraș ce ține la valorile sale și la trecutul său. Ce mai la deal, la vale, iubesc Sibiul!

Și ca să revin, după plimbărica asta frumoasă, ne-am oprit la un supermarket de unde ne-am făcut ceva provizii pentru seara de Revelion. Cam așa am petrecut noi ziua de 30 decembrie 2011.

Rămâneți conectați, că vine și continuarea!

Ai pupez iu!

Jurnal de vacanță. Ziua 1.

33

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 05-01-2012

Etichete:, , , , ,

No Gravatar

29 decembrie, ora 10. Destul de târziu dat fiind faptul că ne-am propus să plecăm la ora 8. Ceva trebi urgente ne-au dat programarea peste cap, dar n-a fost bai, că-n definitiv urma să plecăm cu mașina, deci n-aveam de pierdut niciun avion și nici nu trebuia să ajungem la vreo oră fixă la Casa Albă. Buuun. Înainte să ieșim din casă scot din frigider toată mâncarea, inclusiv o oală de supă de văcuță (o nebunie) pe care-o pun într-o caserolă cu gândul s-o duc mamei, c-ar fi fost păcat să se învechească în frigider. unde mai pui că era făcută c-o zi  înainte și era plină de legume și rasoale de văcuță. Ne aruncăm în mașină cu tot cu bagaje și cu Gipsy (care mergea la bunica aka mama pe timpul mini vacanței noastre). Mă scobor din mașină – într-o mână țineam tăgârțele cu cronțoanele Gipsanului și cu supa și în cealaltă îl țineam pe Gipsy de lesă. Cel de pe urmă se smucește într-un mare fel chitit să marcheze copacul din fața scării, moment în care se rupe tăgârța cu supa, cade caserola, se sparge iar restul vi-l puteți imagina… :D Adun de pe jos ce se putea aduna, duc cățel la mămuca, o pup de la mulți ani și plec în goana mare. Pe drum realizez că am uitat sticla de pălincă de 2 litri acasă. Asta e. Nu ne mai întoarcem, că superstiția zice că-ți merge rău dacă te întorni din drum.

M-am luat cu vorba și-am uitat să vă zic că destinația noastră era Sibiul și că la Sibiu urma să ne întâlnim cu niște oameni tari dragi nouă: Strigo, Pepe și părinții Strigoiței, niște oameni absolut oameni!! dar despre asta într-o postare viitoare. Buuun.

Ș-am plecat la drum liniștiți și mulțumiți de condițiile meteo foarte favorabile nouă, având în vedere că aveam la mașină caucicurile de iarnă cu care am mers toată vara :mrgreen: La Iași era soare și frumos, niciun nor pe cer. De pe la Roman începând a apărut ceața și-a ținut-o așa muuuult și bine, adică cam până la Sibiu cu mici porțiuni în care era ridicată. Am făcut 45o km în 8 ore juma, deci vă dați seama cam cum s-a circulat. Ne-a obosit pe toți ceața aia deasă și eram așa de concentrați că aproape că nici nu mai respiram.

Poftim și dovada:

Am ajuns cu bine la Sibiu grație Liviului meu, care nu-i că-i al meu, dar e un foarte bun șofer.

De undeva de la intrarea în Sibiu au venit Strigoița și Pepe și ne-au luat la ei acasă. Acolo ne așteptau părinții Strigoiței – niște drăgălași de oameni, pozitivi și extraordinar de primitori!! Ciorbiță cu perișoare, fripturici, pălincuțe și vișinate și câte și mai câte, c-atâtea am mâncat cât am stat la masa lor mare, c-am venit mai plinuță cu vreo 2 kile acasă :D Zic și pe această cale: sărut mânușițele lor de părinți buni și frumoși!

După ce-am stat tihnit în jurul mesei cale de vreo două ore…. ce? doar nu credeți că ne-am dus la culcare??? neeee! Strigo și Pepe făcuseră rezervare la un pub testat de ei cu ceva zile înaintea sosirii noastre și bine-au făcut! Ne-am fățuit o țâră, am dat ceva prafuri pe figură, am făcut ceva pozișoare cu brăduțul după care am purces către mult lăudatul pub.

Drumul spre pub prin centrul Sibiului – un Sibiu luminat, îmbrăcat în haine de sărbătoare. Frumos Sibiul. Tare frumos!

Și-am ajuns la pub. Pub Oldies. Un pub cu muzică, ca să zic așa, de pe vremea mea. Tina Turner, Abba, Phil Collins, Boney M sunt doar câteva nume de artiști care ne-au încântat cu muzica lor în acea seară de vis. Un Pub în care dacă aș fi din Sibiu, m-aș duce în fiecare sâmbătă seara. Excelent!

Ne-am comandat un ditai dozatorul de bere, să fie, să găsească și să nu ne deshidratăm, Doamne feri! :D

Și ce fac un ardelean, un oltean și un moldovean când se întâlnesc?? Aaaaa? Ia ghici? Fac o horă, firește!!

bine, plus ceva scheme și figuri pe care le-am dobândit de-a lungul vieții mele de artistă :mrgreen:

și puțin șuting prietenesc (a se observa dozatorul deja golit) :D

Și uite așa ne-am zbânțuit și ne-am simțit bine alături de prieteni până pe la orele 4 ale dimineții când am decis c-ar fi timpul să merem spre pătucurile noastre!!

Mare veselie mare și pe drum! și normal, iarăși șuting! Păi cum altfel? :P

Și uite așa am încheiat prima din cele 4 zile de vis petrecute la Sibiu împreună cu oameni frumoși.

Stați pe recepție că urmează și continuarea.

Vă pup dragii mei și vă doresc încă o dată un 2012 plin de realizări pe toate planurile! kiss

Ardealu-i fruncea!

46

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula | Posted on 16-01-2011

Etichete:, , , , ,

No Gravatar

Soarta, destinul, întâmplarea sau cum vreţi voi să-i ziceţi, a făcut ca în anul ce tocmai a trecut să cunosc oameni frumoşi. Unul mai frumos ca celălalt. Dar tot una din cele trei, soartă destin sau întâmplare, a făcut ca majoritatea să fie ardeleni. Sunt moldoveancă şi vă zic cu mâna pe inimă că ardelenii ăstia îmi merg la suflet. Sunt altfel şi asta se poate observa cu ochiul liber nu numai călcându-le pragul casei unde ai să fii primit c-o ospitalitate compleşitoare de-a dreptul,  ci doar păşind în Ardeal. O să-mi ziceţi că-s subiectivă eu dar, credeţi-mă că la faza asta chiar nu-s! Şi-am să vă spun şi de ce.
Se făcea că mă întorceam de la concertul cu Iron Maiden de-a avut loc în Cluj. Şi cum mergeam eu aşa agale spre hotel, îmi zic că ce-ar fi să caut ceva noduri în papură, că prea-mi plăcea oraşul! Mi-am propus să găsesc de musai o hârtie aruncată pe jos, un muc de ţigară, ceva, orice! Am făcut asta cale de trei sferturi de oră şi aveţi cuvântul meu de onoare că n-am găsit nimic! Cum se poate aşa ceva? Uite că se poate!
O altă chestie pozitivă a fost că se lucra mult la drumuri. Am prins zeci de bariere pe drumurile europene, şi trecând peste toată aşteptarea care nu-i deloc plăcută, am rămas cu un gust dulce pentru că da domnule! totuşi se mişcă ceva în ţara asta şi în special în Ardeal. Din momentul în care, pe drumul de întors acasă, am intrat în Moldova, gropile şi-au făcut apariţia şi până şi şoferii, aveţi cuvântul meu, sunt mult mai indisciplinaţi ca să nu le zic mârlani (în special aceia dintre ei care-s în posesia unui BMW sau Mercedes).
Să vă mai zic de frumuseţile arhitectonice de prin Oradea, Sibiu, Cluj sau Târgu Mureş? Nu vă mai zic. Cel mai bine ar fi, şi vă recomand cu toată căldura, să mergeţi în Ardeal şi dacă nu v-o plăcea să nu-mi ziceţi pe nume!
Ar mai fi încă multe de spus dar mă duc fuguţa la mama, care mă aşteaptă cu un peşte prăjit, un mujdei şi-o mămăligă aburindă!
Şi pentru că tot veni vorba de mâncare şi de ardeleni hai să vedeţi cam cum arată trusa de scule a unui ardelean!

Şi-o întrebare: Ce lipseşte totuşi din trusta asta? :D