Povestea fierului

29

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula | Posted on 13-01-2012

Etichete:, , ,

No Gravatar

Peste mai puțin de două luni se face anul de când am fost cu prieteni dragi mie în cea mai frumoasă, specială și de neuitat vacanță a mea!  Veneția, Firenze, Pisa și câte și mai câte… și Doamne, ce repede mai trece timpul ăsta… parcă mai ieri eram în febra plecării și ne tot sfătuiam care, cum și ce să punem în bagaje în așa fel încât să nu se reverse protbagajul, dat fiind faptul că în acel portbagaj aveau să-și clădească gențile de voiaj 3 femei și un copil, adică Melania, Alba, eu și Ziurelul.happy

Așaaaa. Na, că m-au năpădit amintirile și am tendința să deviez de la subiect. De fapt, aseară pe blogul marca Șilavarăcald am purtat ceva conversații haioase și din vorbă în vorbă, Melania și-a adus aminte de un anume fier de călcat – fier ce-a rămas în istorie dar și în Italia, într-un coș de gunoi :D

Discuția a fost cam așa:

Eu:  – Mel, să iau fierul de călcat?
Mel: – Nuuu, că-l iau pe al meu, ce rost are să ne cărăm toate fierătaniile de călcat după noi!
Eu:  – Ok. așa facem, Șefa! Iei tu fierul.

Și l-a luat!

În primele zile ale noastre de vacanță, n-am avut nevoie de el, c-am purtat tot felul de flanele și malete care nu necesitau călcat, dar într-a nuștiucâta zi i l-am solicitat, c-aveam de călcat o cămașă de blugi. Voioasă, cu pas de ștrengar, a dat fuga și mi l-a adus!!!

Noa, ăsta-i fierul :D E drept că n-a ocupat mult loc în bagaj, dar nici de călcat nu se putea călca cu el, că nu se încălzea neam! :D
Acuma voi să nu credeți că eu nu l-am luat în serios și n-am încercat să și calc cu el rolling on the floor

Iote de aia o iubesc eu așa de tare pe Melania!!

Marţi 13

91

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 13-09-2011

Etichete:, , , , , ,

No Gravatar

Azi m-am trezit cu fundu-n sus pur şi simplu, după care mi s-au întâmplat chestii care m-au “ajutat” să-mi păstrez starea.  E posibil să aibă legătură cu marţi 13 sau cu luna plină, habar n-am!
Aşadar, ziua a început la ora 7 dimineaţa cu Gipsy alergând fără niciun rost prin toată casa, dând la o parte toate covoarele şi scheunând, chestie care de altfel  se întâmplă de trei zile încoace.  Toata starea asta de agitaţie îl ţine vreo trei ore – în tot acest timp, aleargă încontinuu prin casă, dă jos de pe paturi tot ce găseşte, face câte-o pauză foarte scurtă (probabil mai tre’ să tragă şi aer în piept) după care îşi continuă alergătura. Habar n-am ce înseamnă asta şi dacă mai continuă mult în ritmul ăsta e clar că tre’ să-l duc la doctor. Acum stă liniştit. Până mâine dimineaţă, probabil. Ciudat totuşi că numai dimineaţa îl apucă pandaliile. În fine,  sper să fie o chestie trecătoare. Am luat în calcul inclusiv varianta aşa-ziselor “călduri”. Mă gândesc c-o fi simţit pe afară ceva mirosuri de căţele aflate la estru, că-i cam perioada lor.

Cu dracii pe mine, mă duc să-mi fac cafeaua,  dar nu înainte de-a spăla paharul, scrumiera şi farfuria rămase de aseară în chiuvetă, că mânca-m-ar mama, toată-s gospodină eu! Da, desigur, aţi ghicit: am spart paharul! cică cioburile aduc noroc – dacă-i după asta, propun să nu mai căutaţi norocul, că-i tot la mine! Am spart atâtea farfurii şi pahare la viaţa mea, că nu le mai ştiu socoteala! :mrgreen:

Nu mai fac nicio cafea, lasă c-o să-mi fac după ce vin cu Gipsy din plimbări. Ies din casă şi dau cu ochii de bicicleta vecinului -  ştiţi voi care vecin – ăla de şi-a ţinut un dulap lângă uşă vreo juma’ de an! Aşa că, dragii mei, mi-am tras parcare în faţa uşii!! De-acu tre să am grijă cum merg pe casa scării, ca nu cumva să dau cu şoldurile de ghidonul lu’ bicicleta lu’ nea omu’.

Revin, fac cafeaua, deschid calculatorul, mă aşez confortabil cu cafeluţa aburindă sub nas şi surpriză! n-am ţigări! “Ridică-te şi umblă”, mi-am zis! Şi-am dat fuga la falimentara din colţ şi mi-am luat şi ţigări.
Într-un târziu, pe la orele  11.00 am ajuns şi eu aici, la calculator, unde-i cald şi bine. În sfârşit! Şi mă apuc de blogărit. Primul blog pe care intru este cel al Melaniei (Şilavarăcald). Ce-am cetit la ea a pus capac! Mi s-a suit tot sângele la cap şi flăcări şi fumuri am început să scot pe nări şi încă mai scot! Dar mai bine vă las pe voi să cetiţi aici. E chiar strigător la cer!

Ş-acuma vă întreb pe voi: cum vă “simteţi” astăzi, în această minunată zi de marţi 13?

Şi va fi tabară!

65

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula, Aiureli şi nu prea | Posted on 13-07-2011

Etichete:, , , , , , ,

No Gravatar

Ideea unei tabere cu şi pentru bloggeri a venit acum un an, pe când mă aflam în vizită la Melania, la căsuţa ei de la ţară – o căsuţă micuţă şi drăgălaşă, desprinsă parcă din poveşti, care-şi are rădăcinile la Ibăneşti, undeva în judeţul Mureş. Curtea spaţioasă, terasa din faţa casei, muntele, verdele infinit şi nu în ultimul rând voia bună, ne-au făcut să ne gândim că n-ar fi rău să reedităm o astfel de întâlnire. Cred că aici s-ar impune o paranteză în care să vă zic că pe Melania (Şilavarăcald) am cunoscut-o pe blog. A fost dacă vreţi, dragoste la prima vedere – cine-a cunoscut-o poate să confirme că n-ai cum să n-o îndrăgeşti din prima clipă. De la discuţiile virtuale şi până la cele reale, sau cum să le zic?, n-a fost decât un pas. Gata paranteza.

Şi cum stăteam noi de vorbă la ore târzii din noapte, pline de vervă, ne-a venit ideea organizării unei tabere bloggeristice. Totul a început cu “ce fain ar fi să…”. Iată-ne la un an distanţă, materializând ceea ce credeam noi atunci că e doar un vis. Ulterior, Virtualul s-a arătat şi el foarte entuziasmat de idee, ba mai mult decât atât, el este şi cel mai implicat în acest proiect! Mulţumim, Virtuale!
Din păcate, nu mă pot implica şi eu cât aş vrea din motive de distanţă foarte mare, însă am făcut atât cât mi-a stat în puteri şi anume un logo, o siglă sau cum vreţi voi s-o numiţi. Bineînţeles că eu am participat doar cu datul cu părerea pentru că de făcut propriu-zis, l-a făcut soţul meu :D   căruia îi mulţumesc pe această cale.

Înainte de toate, vreau să întreb şi aici, deşi o va face şi Melania mâine la ea pe blog, cine se bagă? Noi vă aşteptăm cu mult drag şi ne-am dori să fim în număr cât mai mare.  Tabara se va desfăşura în perioada 16 – 21 august 2011. Eu zic să vă gândiţi (nu prea mult) şi să nu ezitaţi.  Ce poate fi mai frumos decât să stai cu prietenii în jurul unui foc de tabară, sub clar de lună, în cântec de chitară şi multă voie bună? iaca am făcut şi-o poezie :D   Hai, veniţi cu mic, cu mare la a bloggerilor adunare!  Va fi o săptămână nebună, nebună, nebună! :D

Deci, nu uitaţi: intraţi mâine pe blogul Melaniei pentru că vom afla mai multe legate de  prețuri, probleme de rezolvat etc. Şi vor fi şi multe fotografii.

Şi acum hai să vă arăt logo-ul şi să vă daţi cu părerea. Aştept sugestiile voastre constructive şi n-ar strica să veniţi şi c-o idee de slogan.Acum să vă văd! :P (Chestia cu “bloggeri de vară” trebe schimbată – am pus-o acolo doar ca să vă daţi seama că acolo trebe pus sloganul).

Buimacii

23

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 07-01-2011

Etichete:, , , , , ,

No Gravatar

După câteva zile de muncă asiduă şi nopţi de visat “buimaci“, iată-mă din nou aici, cu voi.
Dar hai mai bine să vă spun cum a început totul. Cum stăteam eu aşa, bine merci, la cioace pe blogul ăla călduros, mă trezesc apelată pe messenger de Melania, foarte precipitată şi exaltată de ideea care avea să fie pusă-n practică cu doar 7 zile mai târziu, respectiv proiectul nostru îndrăzneţ care poartă numele de “buimacii” (ocazie cu care îi mulţumesc Alexei, că ei i-a venit ideea asta). Ce să vă zic? Am purtat discuţii interminabile cu Melania, le-am întors şi le-am sucit pe toate părţile, v-am neglijat şi pe voi, mi-am neglijat şi familia, dar a meritat! Părerea mea şi sper că şi a voastră! :D Nu mi-aş fi  putut închipui că un proiect de anvergura ăstuia va putea fi pus pe picioare în nici o săptămână! …  păi da, că teoretic am vrut să-l lansăm de Sfântul Ion, dar practic din motive de nerăbdare, l-am lansat de Bobotează!
Vreau să mulţumesc şi eu la rându-mi pdm-ului pentru cadoul ce ni l-a făcut de casă nouă şi anume headerul, care trebuie să recunoaşteţi e făinuţ tare!

şi mai vreau să-i mulţumesc şi soţului meu atât pentru înţelegerea de care-a dat dovadă în tot acest timp (recunosc că atunci când m-ai pus să-ţi încălzesc sarmalele am cam dat ochii peste cap) cât şi pentru munca de creaţie în vederea obţinerii logo-ului nostru haios şi plin de viaţă!

Şi nu în ultimul rând, vreau să vă mulţumesc şi vouă, dragii mei prieteni pentru că-mi sunteţi alături şi să vă asigur că tot proiectul ăsta vă este dedicat în totalitate!

P.S. Mulţumesc şi ţie, Papagigliule, c-ai acceptat să faci parte din echipa noastră!

LA MULŢI ANI TUTUROR IONILOR DIN LUMEA ÎNTREAGĂ! (la mulţi ani, băi taică-miu!)