Meseria, brăţară de aur

34

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli şi nu prea | Posted on 11-11-2011

Etichete:, , , , , , ,

No Gravatar

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am tot respectul şi admiraţia pentru oamenii îndemânatici din a căror mânuşiţe ies lucruri frumoase şi, de asemenea, întotdeauna i-am considerat ca având un atu faţă de noi, ăştia “stângacii” şi nepriceputenii. De exemplu, eu sunt catastrofală de-a dreptul! Decât să mă pui să cos, mai bine mă pui să dau cu var sau să scutur covoare! Am cusut zilele trecute un cearşaf plic, desprins de noi cu picioarele de-a lungul timpului. Cum probabil vă imaginaţi, n-am scos plapuma din el ci l-am cusut direct pe pat :mrgreen:   Ş-am purces la cusut. M-am aşezat confortabil pe covor, am luat acuşorul în mâna stângă (că-s stângace, nu ştiu dacă v-am mai spus) – prin găurica căruia am băgat în prealabil o aţă lungăăăă, cât o zi de post, sau cum ar spune mama:  de croitor leneş. Şi m-am apucat de cusut. mă rog, puneţi voi ghilimele la cuvântul CUSUT. O să mă întrebaţi probabil ce m-a mânat, ce m-a determinat să fac asta, ştiind că-s total antitalent la capitolul ăsta. Şi eu am să vă răspund repejor c-am vrut să-i fac o surpiză consortului care în fiecare seară intra în plic în loc să intre sub el şi care, invariabil îşi făcea intrarea în dormitor cu - hihihihi, când intru în pat, parc-aş intra într-o şaorma! M-am amuzat aşa vreo două seri, dar undeva acolo,  în străfundurile mele de femeie gospodină se ducea o luptă. Şi iaca aşa m-am trezit cu acul în mână. Am cusut într-o veselie, am pus cinci rânduri de aţe în ac, s-au şi înnodat, s-au şi rupt… din două cauze posibile: ori aţa era cam putredă, că am papiota aia de aţă albă de când m-am măritat, ori trăgeam eu de ac prea tare, asemenea moşului din povestea cu ridichea :D În fine, ca să nu mai lungesc vorba, într-un târziu am dovedit. Cu simţul datoriei împlinite şi hotărâtă să nu-i zic nimic (c-am stabilit că tre să fie surpriză), am aşteptat noaptea. Şi-a venit. Şi intră consortul în dormitor, dă plapuma la o parte, dă să intre în pat şi observă minunea! Aplauze, laude ba mai avea puţin şi deschidea şi şampania pe care-o cumpărasem pentru ziua lu’ frate-miu! era bucuros. mi-am zis în sinea-mi: taci, că l-am dat pe spate de data asta! Buuuun. Toate astea au durat două minute, adică până în momentul în care s-a uitat mai atent la cusătură. :D L-a buşit un râs nebun, nu se mai putea opri!! eu-l tot întrebam de ce râde, el nu-şi mai revenea şi tot aşa până a deschis gura din care a scos: “draga mia, sunt unele chestii pe care TU n-ar trebui să le mai faci! niciodată în viaţa ta!”
Noa, acum ce să zic… eu ştiam deja asta, că mi-o mai zis-o şi mama, încă din fragedă pruncie, dar am vrut să afle şi el, că-n definitiv asta face parte din cunoaşterea reciprocă :mrgreen:
Ca să nu vă las în aer… de ce râdea? râdea bicoz cusătura era precum pişatul boului! ei na! Adică nu era important că-i cusut, mai trebea să fie şi drept, ca tras cu rigla! heeei! astea-s deja mofturi, nu? Ziceţi şi voi!
Şi uite aşa, de-acu încolo, tot ce-o să se rupă o să ajungă la gunoi! hihihihhi!

Dar să revin. Cum spuneam, am toată consideraţia pentru oamenii îndemânatici. Din categoria acestor oameni face parte şi mama mea soacră. Din cauză că mă iubeşte, îmi face tot felul de surprize! Una mai plăcută decât cealaltă!
Ultima bucurie pe care mi-a provocat-o a fost şalul de tip pancho, verde, pufos şi călduros şi nu în ultimul rând: este împletit cu mânuţele ei!! Îs tare mândră de el, îmi place de nu mai pot şi abia aştept să-mi fac intrarea cu el la Revelion! ;)
Îi mulţumesc din suflet pe această cale! Săr’mâna, mamă soacră! Să fii sănătoasă şi să-mi mai faci, da? Eu în schimb promit să fiu fată cuminte, să fiu fata pe care ţi-ai dorit-o! :)

 

Cadoriseli pentru socrelli

37

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula | Posted on 08-06-2011

Etichete:, , ,

No Gravatar

Ieri a fost ziua soacră-mii. Întodeauna înainte de un astfel de eveniment mă confrunt cu aceeaşi veşnică problemă: cadoul – adică, cunoscând-o de ani buni şi neratând nicio petrecere organizată în familie,  am cam epuizat “arsenalul” de cadouri, bine nu chiar tot, că uite, de exemplu o excursie romantică în doi la Paris încă n-am apucat să-i ofer, dar nu se ştie niciodată, important este să gândim pozitiv – apropo de pozitiv, Angela scria pe feisbuc zilele trecute “c-o să moară cu gândirea pozitivă de gât”! aşa şi eu :D Dar să revenim. Depăşită de situaţie, îmi convoc cumnatul (ăl mai mic dintre ficiorii soacră-mii) la un shopping utilitar. Ca o paranteză,  cumnatul este un pozitiv de om şi el la rândul lui şi nu exagerez cu nimic dacă vă zic că este singurul om care reuşeşte să mă scoată din cele mai proaste pase. Am inchis paranteza.  Acceptă propunerea fără rugăminţi, ne întâlnim şi purcedem împreună spre supermarketurile patriei în căutarea cadoului perfect. Cale de vreo două ore am întors pe dos raioanele sufocate de hăinărit şi cosmeticale, dar nimic n-a fost pe gustul măriilor noastre mult prea practice. Aşa că ne-am năpustit cu toate mâinile asupra unui fier de călcat din ăla şmecher, cu autocurăţare, aburi, talpă cu formă futuristă, ce mai la deal, la vale, numai nu calcă singur, în rest face de toate. Acuma sincer, nu ştiu cât de încântată o fi fost draga de ea de cadoul nostru, că mai urma să-i urăm multă putere de muncă pe lângă clasica urare de la mulţi ani şi tacâmul ar fi fost complet! Mie personal, analizându-i reacţiile, mi-a părut bucuroasă tare cu atât mai mult cu cât fierul cel vechi cică nu mai aburea deloc. Aşadar, datoria de copchii iubitori fiind îndeplinită, ne-am apucat de chefuit. Am păpat şi-am beut până târziu în noapte, ne-am  hlizit, într-un cuvânt a fost bine. O petrecere din aia, liniştită, în familie, unde dacă vrei poţi să-ţi pui picioarele după cap, poţi să renunţi şi la furculiţă sau altfel spus, vorba reclamei: “poţi să uzi şi canapeaua, mama nu se supără”.

Acuma ziceţi şi voi, dragii mei dragi, voi cu ce cadouri vă prezentaţi în faţa soacrei? A?

Pizza ca la mama soacră

56

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula | Posted on 02-04-2011

Etichete:, , , ,

No Gravatar

Ieri am făcut o pizza – reţetă de la mama soacră-, chestie care se întâmplă foarte rar deoarece aluatul, de fiecare dată când am făcut, îmi ieşea aşa tare de puteai  liniştit să spargi capul cuiva cu el. (între noi fie vorba, noroc că nu mă enervează nimeni dintre ăştia ai mei, de-s prin preajmă).

Aşadar, pentru că mă simţeam foarte bine, cum v-am şi spus de altfel, şi pentru că trebuia să-mi consum energia în exces, am purces la trebuşoară şi credeţi-mă rezultatul a fost mai mult decât spectaculos (mai exagerez şi eu), iar pizza a dispărut într-o oră juma! Noroc c-am apucat să-i fac o poză la început!

Aluatul, deci. Avem nevoie de juma de cub de drojdie (apx. 30g.), o cutie de margarină tartinabilă, din aia la cutie (250g)! (deci nu Unirea, specială pentru prăjituri si aluaturi, da??!!) şi făină ochiometric. În primă fază se mixează margarina cu drojdia diluată în prealabil în două linguri de apă călduţă, după care în ploaie, punem făina. Câti-un pic, câti-un pic până capătă o consistenţă de aluat, deci nici prea tare, nici prea moale.

După ce-ai terminat cu aluatul, il punem la crescut vreo juma de oră timp în care, nu stăm şi ne scobim în nas ci tăiem ingredientele ce urmează a fi aruncate peste aluat! Asta se cheamă organizarea muncii. Aşaaaa.

Ingrediente am zis? da. Astea îs la alegerea voastră! ce aveţi prin frigider puteţi pune! Caşcaval, salam, şuncă, ciuperci, ceapă, măsline. Eu peste toate astea am pus şi trei ouă bătute bine în care am azvărlit olecuţă de sare, piper şi suc de roşii (merge şi checeap).

După ce-a crescut aluatul, îl întindeţi cu sucitorul pe masa de lucru (ce profi mă exprim!), pentru ca mai apoi să-l puneţi pe tava unsă cu margarină sau ulei peste care aţi pus şi puţină făină (ca să nu se prindă). Odată întins aluatul e momentul să adăugaţi toate alea de le-aţi tăiat mai sus. Se dă la cuptorul preîncălzit şi se lasă acolo până când deasupra se vede aşa, o crustă – aproximativ trei sferturi de oră la foc mediu.

Se serveşte caldă, cu checiap şi cu multă poftă!!

Am făcut şi două fotografii, c-aşa-i şade bine unui maestru bucătar :mrgreen:

A fost foarte bună şi cel mai important – aluatul în sfârşit mi-a ieşit fraged!! V-o recomand cu căldură!!

Uikend fain s-aveţi! E un ordin! :P