Ai noştri, ca brazii

36

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula | Posted on 28-02-2011

Etichete:, , , , ,

No Gravatar

Vineri seară ajunge soţul meu acasă c-o figură de parcă căzuse tot cerul pe el, chestie destul de nefirească având în vedere că era început de uikend. Mă apropii de el, aşa cum numai eu ştiu s-o fac şi-mi mărturiseşte cu tristeţe că i-au pocnit blugii undeva în spate, ştiţi voi… unde pocnesc ei de obicei. – Mare scofală, îi zic, mai ai raiaţii, nu fi trist. Aaaa, păi nu, că raiaţii nu sunt pe gustul meu, că nu-i raiat din ăla fin, că-i cu fermoar, că-i negru, că-i larg, că-i oricum numai nu bun. Cum or fi, cum n-or fi, o să-i porţi tăticu’, că n-avem bani de alţii deocamdată, zic eu, ca o dură ce mă aflu şi totodată conştientă de criza financiară mondială :mrgreen: Discuţie încheiată până aseară pe la orele 22.00, când, dau să păşesc în dormitor, dar nu reuşesc pentru că toate hainele din cele două şifoniere erau scoase şi puse pe jos, pe pat, pe fotolii şi numai pe lustră nu m-am uitat, dar sigur ş-acolo stătea spânzurată vreo halipă. Scosese tot în speranţa că găseşte totuşi nişte pantaloni de care poate-a uitat sau pe care într-an anumit moment al vieţii i-a renegat, oricum hotărât să nu îmbrace raiaţii. Cu ocazia acestui demers îndrăzneţ, a descoperit că posed circa zece perechi de blugi de diferite culori şi modele pe care mi i-a băgat ostentativ sub nas, c-adică “iaca câta hăinăritul ai şi te plângi mereu că n-ai”!. Ce să-i povestesc eu despre tendinţe  şi despre faptul că ele se schimbă de la un an la altul? m-am mulţumit prin a-i da nişte argumente de genul – ăştia mă strâng, ăştia-s înţepăcioşi, ăstia cad de pe mine etc. Dar nu despre hainele mele trebuia să fie vorba aici aşadar, să revenim. În noianul ăla de haine a redescoperit nişte blugi de vară, alţii decât cei de care ştia, nişte bluze numai bune pentru sezonul rece şiiiii o pereche de blugi Levi Strauss, adică de firmă nene, de care-a uitat complet şi pe care i-a primit cadou de la frate-miu acum vreo doi ani. M-am luminat la faţă şi m-am bucurat de parcă am câştigat la loto. Mă uit la el… era încântat şi nu prea. Haiţ! na belea. Îi îmbracă, se examinează îndelung şi-mi zice: “nu cumva blugii ăştia sunt pană?” Ei, cum să-i dovedesc eu că nu-s, în condiţiile în care n-am în casă o oglindă din aia mare în care se te vezi tot. Şi iau oglinjoara aia rotundă de masă în care mă machiez, ma proptesc pe fotoliu, îl pun să se distanţeze puţin în speranţa că se va putea vedea, începe să-mi dea indicaţii – mai sus, mai jos, mai în dreapta- mă iau nervii şi-mi vine ideea salvatoare. Hai să-i comparăm cu blugii ăia rupţi după care jeleşti. Şi-i pun cap la cap şi fireşte, erau identici şi la fel. Huh! Amuzat la maxim de determinarea mea şi convins în sfârşit că-s drepţi şi nu pană, îmi dă undă verde la călcat, dar nu înainte de-a stabili şi bluza pe care s-o poarte la blugii ăia, care de musai tre să fie una asortată. Păi nu?
Azi dimineaţă, se îmbracă, se parfumează şi înainte să iasă din casă mă întreabă: “sunt plăcut la vedere”? :D M-a buşit râsul.  Sincer, era tare plăcut la vedere, dar numai eu ştiu cu ce ochi daţi peste cap şi peri albi apăruţi instantaneu s-a ajuns la forma asta.
Şi acum, vă întreb pe voi – fetele, partenerii voştri de viaţă îs  tot aşa selectivi (ca să nu zic moţocoşi) în ce priveşte garderoba?

Vând ţelină

40

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula | Posted on 17-01-2011

Etichete:, ,

No Gravatar

Nu ştiu cum se face, dar sâmbăta şi duminica pune stăpânire pe mine o foame continuă, chinuitoare. Din zece în zece minute deschid frigiderul şi contemplu îndelung în interioru-i,  de ca şi cum n-aş şti pe de rost ce conţine. Bineînţeles că nimic nu mă tentează, moment în care încep să mi se învărtă roticelele…. mdaaaa…. oare ce-aş vrea? ce mi-ar trebui? şi brusc în mintea-mi se instalează o poftă.
Aşa am păţit şi sâmbătă seara, pe la orele 18. Mi s-a făcut de-o supă de văcuţă. Până aici toate bune, doar că nu aveam materia primă. Fără prea multe discuţii, alesul inimii s-a suit pe cal şi-a purces spre supermaket. Dar pentru că intenţionam ca în timpul ăsta să mă bag sub duş, deci nu vroiam să fiu deranjată cu telefonul,  i-am făcut dinainte o listuţă cu cele trebuincioase.

Pe la orele 20.30, deci după două ore, ajunge acasă cu:
- una bucătoaie ţelină cât mingea de handbal, deoarce la Kaufland nu aveau ţelină mijlocie :D

Făcând abstracţie de păr, pot să vă spun că-i cam cât capul meu de mare :D

- două ţeline mijlocii – cumpărate ulterior de la Billa, că totuşi pe listă scrie clar că ţelina trebe să fie mijlocie! :D
În poza de mai jos puteţi vedea una din cele două  – deoarce doar una am folosit la supă!

- o jumătatate de kilogram de pătrunjel rădăcină, deşi eu vroiam pătrunjel frunze, cum de altfel şi scrie pe listă: “pătrunjel – o legătură”;

- o jumătate de kilogram de morcov, deci nu 3 bucăţi ci nouă!

- rasol n-a găsit la Kaufland, de aia s-a dus la Billa, dar totuşi a cumpărat un kilogram de carne de mânzat şi de aici – să fie, să se găsească!

-  două rasolaşe de vită, mai mult oase decât carne;

- 3 sticle cu vin :D – demisec, dulce  şi roşu.

- şi fără cafea.

Dom’le, dacă se pricepe la cumpărături, se pricepe! Ce-i a lui e pus deoparte!  Ideea este că am ţelină pentru un milion de ani! Cumpără careva? :D

À la chef

28

Posted by Georgiana | Posted in Aiureli în toată regula | Posted on 15-01-2011

Etichete:, ,

No Gravatar

Deoarece timpul alocat familiei şi casei în general s-a cam redus, eu fiind foarte prinsă cu cele două bloguri la care “muncesc” din greu,  :mrgreen:   şi pentru că partenerul de viaţă îmi respectă ba chiar îmi laudă aceste porniri, să le zicem artistice- el însuşi fiind un artist-, aseară, nevrând să mă deranjeze şi văzând că-s în plin act de creaţie (dezbăteam problema “pijamalelor” vărgate), mi-a adus la pat cu tot dichisul, cina. Iaca de aia nu mai contenesc să-mi zic într-una că mare noroc mai am! Ceea ce vă doresc şi vouă, din tot sufletul!

P.S. Bucăţelele de pâine de pe margine sunt pur decorative! Doar v-am zis că-i artist şi el! :D